Recuperarea taxei judiciare de timbru în cazul admiterii contestației la executare

Persoana interesată sau vătămată prin executarea silită poate formula contestație împotriva oricărui act de executare silită, în temeiul art. 712 din Codul de procedură civilă.

Aflată în această postură, persoana vătămată prin executare trebuie să se conformeze tuturor obligaţiilor procesuale ce derivă din calitatea de contestator.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată pe care aceasta trebuie să le angreneze în demersul judiciar, trebuie ţinut seama că acestea pot consta, în principiu, în cheltuielile efectuate cu taxa judiciară de timbru şi cheltuielile reprezentând onorariul avocatului.

Contestatorul are dreptul la recuperarea acestor cheltuieli în cazul în care contestaţia sa este admisă printr-o hotărâre definitivă, însă recuperarea acestor cheltuieli se realizează pe căi procedurale distincte.

Dispoziţiile legale cu caracter general în materia cheltuielilor de judecată sunt cuprinse în cadrul art. 453 din Codul de procedură civilă. Principiul în această materie stabileşte obligaţia de acordare a cheltuielilor de judecată în sarcina părţii care a pierdut procesul. În virtutea principiului disponibilităţii ce caracterizează procesul civil, acordarea cheltuielilor de judecată  se face la cererea părţii care a câştigat procesul, astfel că nu trebuie neglijată solicitarea acestora.

Aplicat situaţiei la care facem referire, principiul presupune că intimatul-creditor, care a solicitat şi obţinut încuviinţarea executării silite, să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Totuşi acest principiu nu este aplicabil cererii prin care se solicită restituirea taxei judiciare de timbru ocazionate de introducerea contestaţiei la executare, deoarece art. 45 alin. (1) litera f) din O.U.G. nr. 80/2013 instituie o cale specială în acest sens, diferită de art. 453 din Codul de procedură civilă în baza căruia se pot recupera cheltuielile ce constau în onorariu avocatului.

Conform dispoziţiilor art. 45 alin. (1) litera f) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru plătită în cazul contestaţiei la executare se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei prin hotărâre rămasă definitivă.

Pe lângă diferenţa de temei juridic ce se remarcă, relevant pentru a nu fi respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru este debitorul obligaţiei de restituire.

Interpretând coroborat dispoziţiile cuprinse în art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, observăm că debitorul acestei obligaţii a fost stabilit cu putere de lege, fiind vorba tocmai de stat, reprezentat  prin unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată taxa.

Fiind impusă pentru plata serviciilor prestate de instanţele judecătoreşti, Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, taxa judiciară de timbru urmează a fi restituită contestatorului de către beneficarul care a încasat-o, în cazul în care contestaţia la executare a fost admisă.

Considerăm că fundamentul acestei obligaţii de restituire rezidă în particularităţile fazei procesuale a executării silite, procedura ce se realizează cu concursul executorului judecătoresc, care este investit să îndeplinească un serviciu de interes public. În consecinţă, în situaţia în care contestaţia la executare se dovedeşte întemeiată, se cuvine ca statul să restituie taxa judiciară de timbru încasată, iar nu intimatul care a pierdut procesul.

În jurisprudenţă, s-a reţinut că O.U.G. nr. 80/2013 instituie o cale specială de recuperare a taxei judiciare de timbru de către contestatorul care a câştigat procesul, instanţa menţionând că taxa judiciară de timbru nu mai poate fi inclusă în cheltuielile de executare silită la suportarea cărora este obligată partea căzută în pretenţii.

Concluzionăm prin a sublinia necesitatea de a formula cererea de restituire a taxei judiciare de timbru de către contestator în concordanţă cu dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, iar nu împotriva intimatului. Cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru ar trebui respinsă de instanţă ca neîntemeiată. Astfel, de aceste dispoziţii se poate prevala chiar intimatul în cadrul procesului ce are ca obiect contestaţia la executare pe care a iniţiat-o, fiind în interesul acestuia diminuarea cheltuielilor pe care le are de achitat dacă pierde.

Apreciem că dreptul de a solicita restituirea taxei judiciare de timbru poate fi exercitat atât în cadrul cererii privind contestaţia la executare, cât şi pe cale separată, cu menţiunea că acest drept se prescrie în termen de 1 an de la data naşterii sale, adică de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care a fost admisă contestaţia la executare.

Lasă un comentariu