Termenul de livrare pentru comenzile de la magazinele on-line

Tu ştii ce drepturi ai când nu se respectă termenul de livrare pentru comenzile de la magazinele on-line?

Termenul de livrare al comenzilor plasate pe platformele shopurilor on-line este un aspect esenţial care îi preocupă pe cumpărători, dat fiind faptul că de cele mai multe ori, acesta nu este respectat. În ipoteza apariţiei unor astfel de situaţii, aceştia se pot prevala de o serie de drepturi pe care poziţia lor legală, cea de consumator, le-o conferă în relaţia cu profesionistul, izvorâtă din raportul juridic stabilit în baza contractului la distanţă.

În contractele la distanţă, termenul legal pentru livrarea produselor achiziţionate de consumator  pe care Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii îl impune, dacă nu există stipulaţie contrară a părţilor, este de cel mult 30 de zile calendaristice de la încheierea contractului. Momentul încheierii contractului reprezintă o chestiune care, în practică, ridică probleme de interpretare, însă O.U.G. 34/2014 tranşează orice eventuală apreciere eronată, precizând expres că momentul încheierii contractului la distanţă dintre cumpărător şi profesionist îl constituie momentul confirmării, pe un suport durabil, de către profesionist, a acceptării comenzii transmisă de consumator.

În cazul în care produsul nu poate fi pus la dispoziţia consumatorului de profesionist în termenul general prevăzut de lege, părţile pot conveni asupra unui alt termen în vederea livrării comenzii. În practică, de cele mai multe ori, vânzătorii informează clientul la momentul plasării comenzii privind durata concretă pentru livrare, considerându-se că, optând să plaseze comanda în condiţiile puse la dispoziţie, consumatorul a acceptat livrarea produselor sale în termenul pe care vânzătorul i l-a adus la cunoştinţă. De asemenea, vânzătorul poate reveni, justificat, şi ulterior confirmării comenzii clientului, informându-l asupra termenului suplimentar de livrare, considerându-se că menţinerea comenzii de către consumator echivalează cu un consimţământ tacit al acestuia privind acceptarea condiţiilor de livrare.

Cu toate acestea, posibilitatea livrării unui produs cumpărat în baza unui contract la distanţă cu depăşirea termenului legal reprezintă o excepţie pe care legiuitorul a prevăzut-o în reglementarea contractelor la distanţă astfel încât din moment ce îi permite profesionistului să deroge de la obligaţia sa legală de a livra produsul în 30 de zile calendaristice de la momentul confirmării comenzii, îi oferă şi consumatorului un drept pentru situaţia în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a livra produsele în termenul suplimentar convenit. Conform art. 18 alin (2) din O.U.G 34/2014, în situaţia în care termenul suplimentar convenit este depăşit, consumatorul are dreptul la rezoluţiunea sau după caz, rezilierea contractului la distanţă.    În ipoteza în care consumatorul optează pentru rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului la distanţă, art. 18 alin. (4) al O.U.G. 34/2014  prevede pentru rambursarea sumelor plătite în baza contractului la distanţă un termen de cel mult 7 zile calendaristice de la data la care consumatorul a comunicat profesionistului decizia sa de terminare a contractului. Acest termen redus pentru restituirea sumelor plătite este inserat în beneficiul consumatorului pentru a diminua inconvenientul suferit de acesta prin nerespectarea de către profesionist a condiţiilor de livrare în termenul suplimentar convenit deoarece în alte situaţii, precum retragerea din contract sau restituiea produsului neconform, termenul pentru rambursarea sumelor plătite de cumpărător va fi de 14 zile calendaristice de la data la care este informat de decizia de retragere din contract a consumatorului.

De menţionat este faptul că, în cazul întârzierii livrării produselor, profesionistul nu va putea invoca responsabilitatea societăţii ce oferă servicii de curierat pentru a se justifica. Vânzătorului îi incumbă obligaţia de a informa corect şi complet consumatorul astfel încât acesta va trebui fie să ia în calcul, la momentul transmiterii către curier a produselor ce urmează a fi livrate, orice posibilă întârziere şi să informeze cumpărătorul în acest sens, fie să se expună riscului unei livrări cu întârziere şi să îşi asume consecinţele ce derivă din nerespectarea contractului la distanţă. În acest din urmă caz, vânzătorul se va putea îndrepta împotriva societăţii cu care a contractat serviciile de curierat, în baza condiţiilor negociate cu aceasta. O problemă des întâlnită în practică o constituie angajamentul vânzătorului prezentat, cel mai frecvent în “Termeni şi Condiţii”, privind livrarea comenzii într-un termen cu mult redus faţă de cel de 30 de zile prevăzut de lege. În asemenea situaţii, interpretarea cea mai corectă ar fi că termenul respectiv a fost stipulat în beneficiul consumatorului astfel că orice întârziere peste termenul prezentat de profesionist, nejustificată şi nenotificată, poate constitui temei al unei sesizări a autorităţii competenţe -Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului.

Având în vedere faptul că tot mai mulți consumatori apelează la cumpărăturile on-line, indicat ar fi ca aceştia să se informeze în prealabil cu privire la drepturile legale pe care legiuitorul le-a instituit în beneficiul lor, mai ales că în prezent, dată fiind multitudinea magazinelor on-line existente, este imposibilă o monitorizare atentă a acestora, autorităţile competente în a exercita controlul acestora luând măsuri, în principiu, doar după ce consumatorii nemulţumiţi fac sesizări în acest sens.

Leave A Comment