Un “upgrade” al Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

La data de 25 mai 2017, Guvernul României a adoptat un proiect de lege care modifică şi completează Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, proiect ce transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 2014/26/UE privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piaţa internă, termenul legal de transpunere a actului normativ european fiind însă depăşit (Directiva trebuia transpusă în dreptul intern până la data de 10 aprilie 2016). Proiectul va mai trebui să parcurgă procedura legislativă din Parlament.

Directiva nr. 2014/26/UE a generat la momentul adoptării sale la nivel european controverse privind aplicabilitatea şi utilitatea practică a modificărilor pe care aceasta le aduce.

Procedurile de stabilire a tarifelor aferente gestiunii colective a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe în cadrul Uniunii Europene, unul dintre subiectele vizate în Directivă, sunt în prezent influenţate în mod substanţial de către autorităţile publice, precum oficiile de proprietate intelectuală, oficiile de drepturi de autor sau de către ministerele de resort.

În România, organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe sunt persoane juridice constituite prin liberă asociere, având ca obiect principal de activitate colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari.

Acestea se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) şi funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996. (art. 124 şi 125 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare).

Organismele de gestiune colectivă existente, atât în România, dar şi în alte state membre ale Uniunii Europene, se concentrează pe mijloacele clasice de difuzare a operelor de creaţie: reproduceri scrise, radio, televiziune. Internetul însă a modificat dinamica drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.

Pentru a gestiona acest complex canal de comunicare, Uniunea Europeană a emis Directiva 2014/26/UE din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piaţa internă.

Printre modificările importante aduse de această Directivă este de menţionat în primul rând crearea cadrului de organizare şi funcţionare a unor entităţi de gestiune independente a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. În acest sens în preambulul Directivei 2014/26/UE, la punctul (15) se prevede după cum urmează:”Titularii drepturilor ar trebui să aibă libertatea de a încredinţa gestiunea drepturilor lor unor entităţi de gestiune independente. Astfel de entităţi de gestiune independente sunt entităţi comerciale care diferă de organismele de gestiune colectivă, printre altele, deoarece nu sunt deţinute sau controlate de către titularii de drepturi. Cu toate acestea, în măsura în care astfel de entităţi de gestiune independente desfăşoară aceleaşi activităţi ca şi organismele de gestiune colectivă, ar trebui să aibă obligaţia de a furniza anumite informaţii titularilor drepturilor de autor pe care îi reprezintă, organismelor de gestiune colectivă, utilizatorilor şi publicului ».

Acelaşi act normativ clarifica însă faptul că producătorii de materiale audiovizuale, producătorii de înregistrări şi societăţile de radiodifuziune şi editorii nu ar trebui consideraţi “entităţi de gestiune independente”. De asemenea, managerii şi agenţii autorilor şi artiştilor interpreţi şi executanţi care acţionează ca intermediari şi reprezintă titularii de drepturi în relaţiile lor cu organismele de gestiune colectivă nu ar trebui consideraţi “entităţi de gestiune independente”, întrucât nu gestionează drepturi în sensul stabilirii tarifelor, acordării de licenţe sau al încasării de sume de la utilizatori.

Va fi interesant de observat care va fi în fapt contribuţia Directivei şi cazul sectorului de conţinut creativ online, pentru care legiuitorul european a urmărit să promoveze un regim al compensării echitabile în favoarea creatorilor de conţinut şi a artiştilor din mediul digital, precum şi să creeze un cadru contractual mai flexibil pentru intermediatorii de conţinut. Directiva ar trebui să asigure o colaborare mai bună şi un schimb de date mai eficient între toate părţile interesate.

Beneficiile sale par a fi şi unele indirecte. Cu ocazia transpunerii (cu întârziere) a normei europene, iniţiatorii proiectului legislativ naţional au declarat în cuprinsul expunerii de motive faptul că proiectul vizează o serie de modificări, clarificări şi îndreptări ale unor erori materiale existente în textul în vigoare al legii, care au generat, de-a lungul ultimilor ani, dificultăţi importante în aplicarea legii, precum şi punerea/repunerea în acord a prevederilor legii naţionale în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe cu cele ale unor Directive europene anterioare şi cu dispoziţiile unor Hotărâri emise de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Intenţia este desigur lăudabilă şi se impune a fi implementată, Legea nr. 8/1996 necesitând o actualizare şi sincronizare cu practica în domeniul proprietăţii intelectuale, un upgrade în termenii domeniului informatic ce reprezintă în prezent unul dintre factorii dominanţi generatori de schimbare.

Leave A Comment