Anchete antitrust în comerțul online inițiate de UE
Pe fondul cercetărilor întreprinse în sectorul comerțului electronic de către Comisia Europeană și pentru a da eficiență rezultatelor acestora, au fost declanșate trei investigații distincte pentru practici anticoncurențiale împotriva unor mari producatori de electronice (între care Philips), a șase companii de jocuri video, precum și împotriva unor touroperatori (Thomas Cook). Investigațiile sunt îndreptate și împotriva Asus, Pioneer, proprietarul platformei de distributie a jocului Steam, Valve Corporation, Koch Media, TUI și Melia Hotels.
Comisia are suspiciuni cu privire la modul în care companiile înteleg să își desfășoare activitatea în sensul în care acestea ar practica în relațiile cu clienții anumite restricții privind comerțul online. Se bănuiește că și-ar fi asumat angajamente în scopul de a ține ridicat nivelul prețurilor practicate, limitând astfel posibilitatea consumatorilor de a alege. Companiile Philips sau Asus sunt suspectate de o asemenea practică, întrucât nu le permit retailerilor din alte țări să impună propriile prețuri de vânzare.
În ceea ce privește piața jocurilor video, companiile producătoare interzic comerțul în alte țări, clienții aflându-se în imposibilitatea de a face achiziții.
Pe piața rezervărilor hoteliere, Comisia susține că au fost făcute numeroase sesizări cu privire la faptul că tarifele percepute pentru cazare variază în funcție de un criteriu teritorial: țara de proveniență a turistului.
Intenția Comisiei în toată această procedură de identificare a practicilor anticoncurențiale este de a impulsiona comerțul online dintre statele membre ale UE și de a înlatura practicile de geoblocare. Deși numeroase bunuri și servicii sunt comercializate online, vânzările în comerțul transfrontalier nu au crescut potrivit așteptărilor, ci doar într-un ritm lent.
Decizia de a iniția investigațiile împotriva marilor companii a fost luată după aproximativ doi ani, timp în care Executivul UE a desfășurat o serie de cercetări în domeniul comerțului online. Ancheta privind concurența în domeniul electronic a fost lansată pe 06 mai 2015 și a dus la concluzia că există restricții incorecte și că acestea reprezintă o practică extinsă a statelor Uniunii Europene. “Cele trei investigații deschise astăzi de către Comisie au rolul să rezolve probleme specifice, restricții pentru prețurile cu amănuntul, discriminarea pe baza amplasamentului și geoblocarea”, se arată într-un comunicat al CE.
Aceste investigații vin în completarea altor demersuri ce urmăresc înlăturarea obstacolelor din calea comerțului digital transfrontalier. Printre alte măsuri, Comisia a întreprins și o anchetă bazată pe metoda „clientului misterios” urmărindu-se a se observa cât de folosite sunt aceste practici anticoncurențiale în diferite sectoare ale Uniunii Europene.
Cu privire la fenomenul geoblocării, s-a concluzionat că este frecvent întâlnit la nivelul Uniunii Europene. Geoblocarea a apărut în urma deciziilor unilaterale ale întreprinderilor de a nu vinde în afara granițelor țării, dar și pe considerente contractuale, în urma condițiilor impuse de partenerii de afaceri. În măsura în care geoblocarea apare în urma unei decizii unilaterale a unei companii, „care nu are o poziție dominantă””, aceasta nu se subscrie noțiunii de practică anticoncurențială deoarece urmează a se da expresie principiului libertății contractuale.
Ancheta sectorială a vizat identificarea eventualelor probleme în materie de concurență, urmând a completa acțiunile lansate în cadrul Strategiei privind piața unică digitală elaborată de Comisie. Se dorește, plecând de la această analiză, să se procedeze la luarea măsurilor necesare pentru excluderea tuturor obstacolelor care au o influență negativă asupra comerțului online transfrontalier.
Ancheta s-a bazat în special, pe răspunsurile a peste 1 400 de comercianți cu amănuntul și furnizori de conținut digital din cele 28 de state membre ale UE și a dus la concluzia că se recurge în mod frecvent la geoblocare atât cu privire la bunurile de consum, cât și în ceea ce privește conținutul digital.
- 38 % din comercianții cu amănuntul ce vând online bunuri de consum au susținut că recurg la această practică. Formele de manifestare sunt: refuzul de a livra în alte țări, respingerea metodelor de plată străine, precum și într-o mai mică măsură, redirecționarea și blocarea accesului la site-ul web.
- 68 % din furnizorii de conținut digital care au avut un rol activ în desfășurarea anchetei au răspuns că recurg la geoblocarea cumpărătorilor din statele membre ale UE prin blocarea adresei protocolului de internet (IP) a utilizatorului care identifică și localizează un computer/smartphone.
- 59 % din furnizorii de conținut au menționat că decizia de a recurge la geoblocare nu le aparține, ci apare ca o obligație contractuală asumată în raporturile cu furnizorii.
Astfel cum era și de așteptat, în măsura în care Comisia identifică elemente ce reprezintă probleme specifice ce țin domeniul de concurenței (geoblocarea sau alte aspecte), în dorința de a se asigura de respectarea normelor Uniunii Europene cu privire la practicile comerciale restrictive și abuzurile de poziție dominantă pe piață, are libertatea de a declanșa anchete individuale (articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – TFUE). Comisia are în sarcina sa obligația de a face o evaluare distinctă pentru fiecare caz în parte, în vederea analizării existenței unor posibile justificări pentru impunerea respectivelor restricții.
Consecința directă a acestor practici incorecte este reprezentată de afectarea consumatorului în sensul punerii acestuia în imposibilitatea achiziționării produselor/serviciilor din alte state membre ale UE la prețuri avantajoase.
În raport de toate acestea, este mai mult decât evident că prioritatea fundamentală a Comisiei Europene rămâne eliminarea acestor impedimente nejustificate cu privire la comertul digital transfrontalier prin adoptarea unor măsuri legislative specifice, ca parte a Strategiei privind piața unică digitală elaborată de Comisie.
Comisia veghează la crearea unui spațiu în care să se poată achiziționa produse/servicii în interiorul granițelor UE fără obstacole, indiferent de locul de reședință al consumatorului.
