Arbitrajul – justiție privată de origine convențională
Deși mai puțin familiar publicului larg, arbitrajul este o instituție accesibilă în soluționarea litigiilor comerciale, prin întelegerea părților.
Arbitrajul este o jurisdicție alternativă față de tribunal sau judecătorie, având caracter privat și care oferă posibilitatea părților participante la încheierea unui contract să prevadă ca orice litigiu decurgând din sau în legătură cu respectivul contract să fie soluționat prin procedura arbitrală.
Astfel, ca efect al alegerii acestei modalități de soluționare a unei dispute, după declanșarea conflictului și demararea procedurii arbitrale, fiecare parte își va putea desemna un arbitru independent care să intre în compunerea completului de judecată. Acesta poate fi o persoană cu renume internațional, cu o bogată experiență în soluționarea unui anumit tip de litigii civile sau comerciale ori specializat pe o anumită ramură a dreptului.
Dezbaterile arbitrale vor fi finalizate printr-o încheiere motivată. Aceasta poate fi atacată ulterior, pentru o serie de situații expres prevăzute de lege, spre pilda, în situația suspendării arbitrajului, a luării unei măsuri asiguratorii sau în cazul respingerii ca inadmisibilă a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, cu o acțiune în anulare.
Această instituție implică două componente: prima – arbitrajul voluntar – acela instituit prin voința părților – excelează evident prin factura sa contractualistă. Altfel spus, fundamentul unui astfel de arbitraj il constituie voința părților, ele fiind acelea care, înțelegând să iși rezolve litigiul prin modalitatea arbitrajului, determină arbitrii și într-o largă măsură puterea acestora. Cea de-a doua formă – arbitrajul forțat – prevede în termeni imperativi că anumite litigii vor fi rezolvate pe calea arbitrajului.
Dintre principalele avantaje ale acestui mod de soluționare a unui diferend, amintim:
- simplitatea procedurii arbitrale permite o soluționare rapidă și definitivă a litigiului (în cel mult 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral în litigiul intern și 9 luni în cele internaționale);
- litigiul este judecat de arbitri specializați, imparțiali și independenți, aleși de părți, care au deplină încredere în aceștia;
- dezbaterile în cauză și dosarul litigiului sunt confidențiale, nici o persoană străină neputând avea acces la dosar, fără acordul scris al părților;
- înainte de judecata arbitrală propriu-zisă, părțile pot apela la o procedură de conciliere facultativă, instrument prin care se pot armoniza interesele părților și evită litigiile comerciale, cu toate inconveniențele lor;
- împotriva hotărârii arbitrale nu se pot exercita căi de atac, cu excepția unei acțiuni în anulare vizând doar motive de nelegalitate și nu de netemeinicie.
În același timp însă, nu pot fi ignorate nici dezavantajele arbitrajului, dintre care, menționăm:
- ascultarea martorilor și a experților se face fără prestare de jurământ;
- motivele care pot conduce la desființarea hotărârii nu sunt atât de cuprinzătoare ca motivele căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești;
- încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, posibilitatea de a reveni la instanța judecătorească;
- costurile arbitrajului sunt în sarcina părților, inclusiv onorariul arbitrilor și cheltuielile acestora în legătură cu întreaga procedură. Există, de asemenea, posibilitatea ca Tribunalul Arbitral să evalueze el însuși cuantumul acestor onorarii și poate obliga parțile să consemneze aceste sume.
Printre litigiile ce pot fi soluționate prin arbitraj se regăsesc acțiunile în răspundere contractuală, cele având ca obiect pretenții decurgând din diverse raporturi juridice ori cele prin care se urmărește constatarea nulității, rezilierii sau rezoluțiunii unui contract, dar și multe altele.
