Toți verificăm anumite informații pe eticheta produselor alimentare atunci când le cumpărăm sau vrem să descoperim mai multe aspecte despre un produs, dar puțini dintre noi știu toate regulile și standardele pe care etichetarea produselor alimentare trebuie să le respecte.
Aceste reguli sunt foarte importante pentru a garanta existența pe piață a unor produse alimentare sigure și sănătoase, dat fiind faptul că în ultimii ani se pune din ce în ce mai mult accentul pe protecția sănătății consumatorilor, dar și pe dreptul la informare.
Rolul etichetei este esențial, deoarece permite luarea deciziilor în cunoștință de cauză, bazată pe proprietățile produselor și pe criterii de sănătate, motiv pentru care legislația în domeniu trebuie să fie cât mai clară și adaptată la dezvoltările din domeniul produselor alimenatare.
În prezent, reglementarea de bază este reprezentată de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.
Regulamentul a fost adoptat pentru a garanta dreptul la o informare corectă, stabilind principiile în materie și responabilitatile generale privind etichetarea, fiind incluse și dispoziții din reglementările anterioare, adică Directiva 2000/13/CE referitoare la etichetarea produselor alimentare și Directiva 90/496/CEE privind indicarea valorii nutritive pe etichete.
Un aspect de menționat și reținut este faptul că există dispoziții generale, aplicabile tuturor categoriilor de produse, dar și anumite dispoziții specifice pentru diverse categorii.
Regulamentul se aplică operatorilor din sectorul alimentar în toate etapele lanțului alimentar, în cazul în care activitățile acestora privesc informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.
Vom analiză principalele reguli pe care orice etichetă pentru produse trebuie să le îndeplinească.
În primul rând, există informații obligatorii (privind identitatea, compoziția, durabilitatea etc.), dar și informații voluntare.
Mențiuni obligatorii:
- denumirea produsului alimentar (! Se permite utilizarea în statul membru de comercializare a denumirii sub care produsul alimentar este fabricat și comercializat legal în statul de producție);
- lista ingredientelor (! Lista trebuie precedată de titlu sau de o mențiune corespunzatoare care conține cuvântul „ingrediente”);
- orice ingredient care provoacă alergii sau intoleranță (evidențiat printr-un set de caracteristici grafice care îl diferențiază clar de restul listei de ingrediente. Se poate folosi un font diferit sau o altă culoare);
- cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
- cantitatea netă de produs;
- data durabilității minimale sau data limită de consum;
- condiții speciale de păstrare / utilizare (dacă sunt necesare);
- numele și adresa operatorului
- țara de origine (! în cazul în care lipsa ar putea induce consumatorul în eroare referitor la adevărata origine, dar și pentru anumite tipuri de carne);
- instrucțiuni de utilizare (! dacă omiterea lor ar îngreuna utilizarea corectă)
- pentru băuturile alcoolice cu mai mult de 1,2% alcool, concentrația alcoolică
- o declarație nutrițională
Toate aceste informații trebuie să fie ușor accesibile, motiv pentru care trebuie amplasate într-un loc evident, pentru a fi ușor vizibile, lizibile și, de preferat, indelebile.
De asemenea, acestea trebuie să apară într-o limbă ușor de înțeles de către consumtorii din statele în care produsul respectiv se comercializează. Totuși, nu este interzis ca mențiunile să fie făcute în mai multe limbi.
Există într-adevăr anumite cazuri specifice în care este permisă omisiunea anumitor mențiuni obligatorii, regulamentul precizând limitativ aceste situații.
Practici corecte de informare
Bineințeles, Regulamentul a furnizat și o serie de practici de informare aplicabile în general pentru etichetarea produselor alimentare, de la care niciun operator nu se poate abate, astfel încât prezenta reglementare să își poată atinge scopul propus.
Așadar, orice informație referitoare la produsul alimentar trebuie să fie corectă, reală, să nu inducă în eroare cumparatorul, mai ales în ceea ce privește caracteristicile și natura, identitatea, compoziția, durabilitatea, țara de origine sau metoda de fabricare.
Mai mult decât atât, nu se pot atribui produsului efecte sau proprietăți pe care nu le are și nici să nu se sugereze că ar posedă caracteristici speciale, dacă în realitate există produse similare sau nu există dovezi în acest sens.
În concluzie, eticheta unui produs alimentar trebuie realizată cu responbilitate de către operatorul economic, pentru a reda cu fidelitate aspectele esențiale referitoare la produs, bazate pe dovezi reale, științifice, scopul principal fiind acela de a nu induce în eroare cumpărătorul și de a i se furniza o informație corectă.
Maria Luca