Potrivit art.55 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta de drept, prin acordul părților sau prin voința unilaterală a uneia dintre părți. Astfel, aceste situații prevăzute expres în lege constituie regula, însă avem și excepții aplicabile în situații speciale cum ar fi: perioada de probă, anularea judecătorească a deciziei de concediere sau transferul întreprinderii.
În ceea ce privește perioada de probă, contractul individual de muncă poate înceta fie la sfârșitul acesteia, fie la termenul stabilit, fie chiar anterior, exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia. Cu alte cuvinte, contractul de muncă este afectat de o condiție rezolutorie. La îndeplinirea sa, contractul încetează. În legătură cu aceasta, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr.653/2011 următoarele: “(…)pe durata perioadei de probă, raporturile de muncă au un caracter precar, nefiind consolidate decât după expirarea acestei perioade și numai dacă salariatul corespunde profesional postului în care este încadrat ori dacă este mulțumit de acel post și dorește să continue. Astfel, o simplă notificare este suficientă, și totodată reprezintă o modalitate simplificată de încetare a raporturilor de muncă, fără ca părțile să fie ținute de obligațiile ce trebuie respectate cu prilejul concedierii ori al demisiei. Pentru aceste motive, situația nu poate fi comparată cu aceea a încetării contractului pentru necorespundere profesională, cauză aplicabilă salariaților care nu se află în perioada de probă, angajatorul trebuind să motiveze decizia sa de desfacere a contractului.” Deci, aici nu ne lovim de existența unui tratament juridic diferit între salariații aflați în perioada de probă și restul salariaților.
O altă situație cu totul aparte este atunci când instanța anulează concedierea nelegal efectuată. Acest lucru nu conduce direct la o reintegrare în post a salariatului, de aceea este necesară solicitarea expresă în acest sens a angajatului. Însă, în Codul muncii se menționează faptul că, în cazul în care nu există solicitare din partea salariatului, “contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești”.
În legătură cu reintegrarea în muncă, în practică s-a ridicat următoarea problemă: Cum procedăm în cazul în care contractul de muncă încetează de drept, anterior rămânerii definitive a hotărârii instanței prin care anulează decizia de concediere?
În opinia mea, în acest caz apare imposibilitatea de executare a obligației de reintegrare în muncă. Despăgubirile la care se face referire în art.80 alin.1 din Codul muncii, trebuie acordate numai până în momentul ivirii cauzei de încetare de drept a contractului de muncă.
Ce se întâmplă cu contractul individual de muncă în cazul transferului unei întreprinderi, al unității sau al unor părți ale acestora?
Găsim răspunsul în prevederile legii nr.67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, unde se precizează că nu reprezintă motiv de concediere individuală sau colectivă de către cedent sau de către cesionar transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora. În concluzie, contractul de muncă nu încetează, ci va fi transferat cesionarului, care devine noul angajator în temeiul contractului de fuziune sau cesiune încheiat între cele două societăți. Totuși, în cazul în care angajatorul modifică condițiile de muncă în defavoarea salariatului, atunci tot acesta va fi responsabil de încetarea contractului de muncă, conform art. 8 din aceeași lege.
Dincolo de toate mențiunile făcute, încetarea contractului individual de muncă este dominată de principiul legalităţii, fiind necesar ca modurile şi cazurile în care poate înceta să fie stipulate expres de lege, ceea ce implică și faptul că trebuie să se asigure în permanență protecția drepturilor salariatului pentru a se evita încadrarea deciziei angajatorului cu privire la salariatul său în sfera eventualelor abuzuri.
Alexandra-Maria Șerban, colaborator Grecu și Asociații
