Avantajele arbitrajului față de soluționarea litigiilor în fața instanțelor judecătorești
Clauzele privind judecarea litigiilor pe calea arbitrajului devin tot mai des întâlnite în contracte. În cadrul relațiilor de afaceri, antreprenorii se vor regăsi în multe rânduri în situatia în care trebuie să determine dacă să introducă sau nu o clauză de arbitraj în diferitele contracte pe care le încheie în activitatea lor, sau mai degrabă să lase soluționarea eventualelor litigii care pot apărea în cadrul relațiilor de business în sarcina instanțelor judecătorești de drept comun.
Totuși, care sunt criteriile pe care un antreprenor trebuie să le aibă în vedere atunci când efecutează o asemenea analiză? În cadrul acestei prezentări, vom analiza câteva dintre avantajele pe care soluționarea anumitor diferende pe cale arbitrală le poate oferi.
Timpul
Unul din primele elemente ce trebuie avute în vedere este, așadar, timpul de soluționare al unui diferend. Dacă, în cazul soluționării clasice a diferendelor, pe calea instanțelor judecătorești, timpul minim în care se poate obține o hotărâre (de prima instanța) este de 8 – 12 luni, în cazul arbitrajului, această perioadă de timp este considerabil mai redusă.
De asemenea, hotărârile pronunțate de tribunalele arbitrale sunt definitive și obligatorii, ceea ce înseamnă că ele pot fi puse în executare de îndată ce au fost pronunțate, nemaifiind necesară trecerea termenului de formulare a căii de atac și, ulterior, eventuala soluționare a căii de atac.
Din perspectiva posibilității de atacare a hotării arbitrale, aceasta se poate face doar în anumite condiții, pentru motive specifice, cu acțiune în anulare, care urmează a fi judecată de către Curțile de Apel.
Tot în categoria considerentelor care țin de timpul de soluționare a diferendului, în cazul arbitrajului, părțile vor fixa un termen limită până la care arbitrajul trebuie soluționat, termene de care acestea, precum și tribunalul arbitral vor fi ținute să le respecte.
Alegerea arbitrilor. Expertiza
Un alt avantaj este acela reprezentat de faptul că părțile își aleg arbitrii care vor soluționa cauza.
În cadrul procedurilor arbitrale, există fie posibilitatea alegerii unui singur arbitru (cu acordul ambelor părți), fie posibilitatea alegerii a câte un arbitru de către fiecare parte, plus un supra-arbitru, ales de comun acord de către arbitrii numiți de părți. În cazul în care părțile nu vor ajunge la un consens privind numirea arbitrului unic, ori dacă nu își vor numi fiecare propriul arbitru sau în situația în care arbitrii aleși nu se înțeleg cu privire la numirea supra – arbitrului, atunci aceste numiri vor fi efectuate de către Președintele Curții (conform regulilor de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț a României).
Folosul concret în această situație este aceea că, și în situația numirii arbitrilor de către părți și chiar și în cazul numirii de către Președintele Curții de Arbitraj, se vor avea în vedere mereu competența și experiența arbitrilor, astfel încât aceștia vor avea mereu cunoștințele necesare pentru o foarte bună reprezentare a situației juridice și, deci vor fi capabili să pronunțe hotărâri corecte.
Confidențialitatea
Un punct foarte important de avut în vedere este confidențialitatea procedurii, în sensul în care orice persoană implicată în organizarea arbitrajului va avea obligația de a păstra confidențialitatea în ceea ce priveste întreaga procedură arbitrală. Astfel, chiar dacă hotărârile arbitrale vor putea fi publicate de către Tribunal, publicarea se va face cu respectarea principiului confidențialității și doar în cazul în care există acordul tuturor părților, hotărârile arbitrale vor putea fi publicate în totalitate.
Practic, întreaga procedură arbitrală este apărată de principiul confidențialității, pe când, în cazul litigiilor clasice, în fața instanțelor judecătorești, regula este aceea a afișării pe portalul online dezvoltat de Ministerul Justiției a informațiilor despre cauză (număr dosar, obiect, nume/denumire părți).
Costurile
În fine, în funcție de obiectul și valoarea cauzei, costul arbitrajului poate fi, în multe cazuri, mai avantajos decât cel care trebuie achitat în cazul soluționării clasice a litigiilor, fapt care reiese evident din faptul că, pe de-o parte, costurile arbitrale sunt împărțite între părți, precum și că fiecare parte va suporta propriile costuri generate de formularea propriilor apărări. Se observă faptul că, pe măsură ce valoarea litigiilor este mai ridicată, costurile sunt mai avantajoase în cadrul procedurilor arbitrale.
De asemenea, costul avantajos al arbitrajului stă în faptul că hotărârea arbitrală este executorie, formularea căii de atac (acțiunea în anulare în fața curții de apel) este doar excepția pe când, în situațiile litigiilor de drept comun, apelarea la toate căile de atac posibile este regulă.
Soluționarea prin arbitraj a litigiilor se poate face numai având la bază convenția expresă a părților în acest sens, convenție cuprinsă fie într-un compromis arbitral fie într-o clauză compromisorie.
