În raporturile contractuale dintre profesioniști este des întalnită situația în care unul dintre cocontractanți nu își execută obligațiile pecuniare ce rezultă din convenția încheiată între aceștia. În aceste cazuri, creditorul dreptului de creanță are deschisă posibilitatea de a se îndrepta împotriva debitorului, apelând la instanțele de judecată române.
Creditorul poate formula împotriva debitorului:
- O cerere de chemare în judecată, apelând la procedura de drept comun;
- O cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, apelând la procedura specială prevăzută de art. 1014-1024 Cod procedură civilă;
- O cerere de valoare redusă, apelând la procedura specială prevazută de art. 1026-1033; cu mențiunea că pentru cele din urmă proceduri speciale trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru creanțele ce fac obiectul procedurii.
Totuși, acesta este scenariul clasic în care cei doi cocontractanți sunt două societăți cu sediul în România. Însă, în cazul în care debitorul obligației de a da o sumă de bani este o societate cu sediul într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cele 3 proceduri enunțate în paragraful anterior nu vor fi la fel de facile. Aceeași problemă a fost întâlnită pe tot teritoriul Uniunii Europene, motiv pentru care a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată.
Scopul regulamentului este de a simplifica, de a accelera și de a reduce costurile de procedură în cauzele transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate cu caracter cert, lichid si exigibil, prin instituirea unei proceduri europene de somație de plată, și de a asigura libera circulație a somațiilor europene de plată în cadrul tuturor statelor membre prin stabilirea unor standarde minime prin respectarea cărora nu mai este necesară nicio procedură intermediară în statul membru de executare înaintea recunoașterii și executării.
Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială în litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instanței. Acesta nu reglementează materia fiscală, materia vamală sau materia administrativă, nici răspunderea statului pentru acțiuni sau omisiuni comise în exercitarea puterii publice (acta jure imperii).
(2) Sunt excluse de la aplicarea prezentului regulament:
| (a) | regimurile matrimoniale, testamentele și succesiunile; |
| (b) | falimentele, concordatele și alte proceduri similare; |
| (c) asigurarile sociale | as |
| (d) | creanțele care decurg din obligații necontractuale, cu excepția situațiilor în care
|
În situația în care raporturile contractuale au fost desfășurate, între două entități, cu sediul în două state membre diferite, există posibilitatea creditorului unei creanțe certe, lichide și exigibile, de a introduce la instanța competentă (Judecătoria/Tribunal, în cazul în care creditorul este o societate cu sediul în România) o cerere privind emiterea unei somații europene de plată.
Această cerere constă în completarea unui formular în care trebuie precizate date precum:
- numele și adresa părților și, după caz, ale reprezentanților acestora, precum și ale instanței sesizate;
- valoarea creanței, în special principalul și, după caz, dobânzile, penalitățile contractuale și costurile;
- în cazul în care se cer dobânzi la creanță, rata dobânzii și perioada pentru care se cer aceste dobânzi, cu excepția cazului în care la principal se adaugă automat dobânzi legale în temeiul legislației statului membru de origine;
- cauza acțiunii, inclusiv descrierea circumstanțelor invocate ca temei al creanței și, după caz, a dobânzilor cerute;
- o descriere a elementelor de probă în sprijinul creanței;
- temeiul competenței;
- caracterul transfrontalier al litigiului în sensul articolului 3.
După analizarea completării in mod conform a somației, instanța va fi obligată să comunice somația de plată pârâtului (societatea din statul membru) în termen de 30 de zile de la soluționarea cereii. Instanța îi va pune în vedere pârâtului că:
- somația a fost emisă numai pe baza informațiilor furnizate de reclamant și nu a fost verificată de către instanță;
- somația va deveni executorie cu excepția cazului în care s-a făcut opoziție la instanță, în conformitate cu articolul 16;
- atunci când s-a făcut opoziție procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine (Judecătoria/Tribunalul din România) în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres că procedura sa ia sfârșit în acest caz.
În cazul în care pârâtul ar urma să formuzele opoziție în termenul legal prevăzut de Regulament, va depune opoziția la instanța care a emis somația de plată (Judecătoria/Tribunalul din România), urmând ca judecarea opoziției să aibă loc potrivit procedurii de drept comun, prevăzută de legislația procesual civilă română.
Dacă pârâtul nu formulează opoziție împotriva somației sau opoziția este respinsă de către instanța din România, somația dobândește caracter executoriu, și va fi înaintată pârâtului, de către instanță, cu mențiunea – executorie.
Ulterior, somația va trebui pusă în executare în statul membru unde își are sediul pârâtul. În acest sens reclamantul (creditorul) trebuie să înainteze organului de executare (din statul unde își are sediul social pârâtul) următoarele:
- copie a somației europene de plată, astfel cum este declarată executorie de către instanța de origine și care îndeplinește condițiile necesare pentru stabilirea autenticității acesteia;
- după caz, traducerea somației europene de plată în limba oficială a statului membru de executare sau, în cazul în care acest stat membru are mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale procedurii judiciare din locul unde se soliciă executarea, în conformitate cu legislația acestui stat membru, sau într-o altă limbă pe care statul membru de executare a declarat că o va putea accepta. Fiecare stat membru poate indica limba sau limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, altele decât limba sa, pe care le poate accepta pentru o somație europeană de plată. Traducerea este certificată de către o persoană autorizată în acest scop într-unul din statele membre.
Acesta procedură de punere în executare va impune o serie de cheltuieli, în funcție de taxele percepute de către organul de executare din statul membru.
Totodată, pentru emiterea unei somații europene va fi necesară achitarea unei taxe de timbru de 200 RON și anexarea la somația europeană de plată a unui extras din registrul național al pârâtului, pentru a certifica că acesta are sediul în continuare în statul respectiv.
O somație europeană de plată emisă într-un stat membru și care a devenit executorie ar trebui va fi considerata, în scopul executării, ca și cum ar fi fost emisă în statul membru în care este solicitată executarea. Încrederea reciprocă în administrarea justiției în statele membre face ca o instanță dintr-un stat membru să poate considera că sunt îndeplinite toate condițiile de emitere a unei somații europene de plată pentru a permite executarea somației în toate celelalte state membre fără un control judecătoresc privind aplicarea corectă a normelor minime de procedură în statul membru în care somația trebuie să fie executată.
