Ce se întâmplă cu părțile sociale după partajul soților?

Sunt des întâlnite situațiile în care doi soți decid în timpul căsătoriei să pornească o afacere prin înființarea unei societăți cu răspundere limitată. Pentru înființare, printre altele, este necesar ca acestia să deschidă un cont de capital social și să efectueze vărsămintele minime (200 RON) în acel cont pentru a îndeplini una dintre condițiile legale pentru înființarea societății.

Desigur, în cadrul societății cu răspundere limitată pot figura ambii soți ca și asociați, iar în funcție de aportul fiecăruia, aceștia din urmă vor dobândi ca efect al vărsării capitalului social, părți sociale în cadrul SRL-ului respectiv. Problema în acest caz ar fi ușor de tranșat, întrucât, după partajarea bunurilor soților, fie că se realizează în cadrul unei proceduri de divorț sau este vorba de un partaj convențional, fiecare dintre aceștia vor dobândi în patrimoniul lor părțile sociale care s-au cuvenit fiecărui soț de la momentul înființării. Această situație de fapt nu suscită probleme, fiind una facil de rezolvat.

Însă, problema care se pune în timpul căsătoriei, este natura juridică a bunurilor (comune/proprii) sau sumelor de bani cu care unul dintre soți devine asociat și dobândeste părți sociale în cadrul unei societăți cu raspundere limitată. Are și celălalt soț drepturi ce decurg din respectivele părți sociale dobândite în schimbul aportului vărsat?  Sunt respectivele parți sociale bunuri comune? Intră parțile sociale la masa partajabilă? În paragrafele următoare urmează să explicăm fiecare aspect ce provoacă discuții pentru situația de fapt prezentată.

Potrivit art. 339 Cod Civil: „Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune dobândite în devălmășie ale soților”, cu excepția bunurilor proprii prevăzute de art. 440 ce reglementează natura juridică a bunurilor proprii. Prin urmare, pentru a stabili natura juridică a părților sociale (bun comun/bun propriu) va trebui să stabilim mai întâi natura juridică a bunului ce a fost aportat în cadrul societății sau cu care au fost achiziționate părțile sociale în cadrul societății.

Mai exact, dacă bunurile, să presupunem sumele de bani, care au fost efectiv vărsate în contul de capital social, cu consecința dobândirii de către soț a calității de asociat în cadrul societății, erau la momentul respectiv bunuri proprii, astfel cum sunt prevăzute cele de art. 440 Cod civil, atunci este clar că și părțile sociale vor avea natura juridică tot a unor bunuri proprii.

În caz contrar, dacă bunurile (sumele de bani) cu care au fost achiziționate părțile sociale sau care au fost vărsate în contul de capital social erau bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, în acest caz se aplică prezumția de la art. 339 Cod Civil, respectiv părțile sociale vor avea natura juridică de bun comun. Însă potrivit art. 349 Cod Civil alin. (2) „În cazul prevăzut la alin. (1) calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune. Soțul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza singur transferul părților sociale, ori, după caz, al acțiunilor deținute.”

Prin urmare, în cazul în care părțile sociale dobândite de unul dintre soți în timpul căsătoriei au fost achiziționate cu bunuri comune sau bunurile comune au stat la baza aportului adus de unul dintre soți, potrivit dispozițiilor legale, părțile sociale vor intra la masa partajabilă, fie că este vorba despre un partaj judiciar sau convențional.

Totuși, se pune problema cum se va stabili cât la suta îi revine fiecăruia dintre soți, în urma partajului, în lipsa unei înțelegeri între aceștia. Este lesne de ințeles, că în cazul unui partaj  judiciar, relațiile dintre soți s-au degradat, de cele mai multe ori căzând în sarcina instanței să stabilească cotele ce le revin soților. În acest sens, am ales trei hotărâri pronunțate de instanțele române în cadrul aceleiași probleme, acestea din urmă tranșând astfel problema:

  1. ,, instanța a reținut că, atât capitalul social inițial constituit în anul 1998, cât și cel majorat în septembrie 2003, s-au format ca urmare a aportului adus inclusiv de asociatul D.D., aport ce se compune din sume de bani-bunuri comune ale foștilor soți (fiind aduse pentru constituirea societății în timpul căsătoriei) și prin urmare, părțile sociale deținute de pârât la SC A. SRL, în cota de 33,33%, sunt bunuri comune, deținute de cele 2 părți, în cote egale – aspecte necontestate de acestea Decizia 1518 din 09.11.2009 – Curtea de Apel București

 

  1. ,, În consecință, atât timp cât societatea la care pârâtul avea calitatea de asociat unic a fost înființată în timpul căsătoriei, cu fonduri bănești comune, părțile sociale deținute de societate reprezintă bunuri comune, în conformitate cu prevederile art. 30 C.fam., fiind dobândite în timpul căsătoriei. Textul legal prezumă caracterul de bun comun al tuturor bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, bunurile exceptate de la această comunitate fiind expres și limitativ prevăzute de art. 31 C.fam.  În privința contribuției soților la dobândirea bunurilor comune, prin încheierea de admitere în principiu din 11 decembrie 2004 pronunțată în dos. nr. X (filele 121-127 dos. vol. 1), modificată prin  decizia civilă nr. X, irevocabilă, pronunțată de Curtea de apel B în dosarul nr.____, s-a constatat că la dobândirea bunurilor comune părțile au o contribuție egală de câte 50%.”- Hotărâre 5501 din 12.10.2015- Judecătoria Bacău
  2. ,, Referitor la părțile sociale deținute de pârâtul reclamant la _____ SRL, instanța constată că societatea comercială a fost înființată în timpul căsătoriei părților cu aportul comun al acestora, pârâtul nedovedind caracterul de bun propriu al sumei de 200 RON reprezentând capital social și nici al sumelor cu care ulterior a creditat societatea. Probatoriul administrat nu a înlăturat prezumția contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune și la susținerea sarcinilor căsătoriei, prezumție prevăzută la art. 357 2 din Noul Cod Civil, art. 30 din vechiul Cod al Familiei. În virtutea principiului unicității cotei de contribuție, instanța urmează a reține că părțile au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor comune. Ca urmare a modalității de sistare a stării de devălmășie aleasă de instanță, urmează a fi obligat pârâtul să plătească reclamantei pârâte suma de xxxxx lei cu titlu de sultă. Pe cale de consecință, dacă aportul la capitalul social a fost făcut de unul dintre soti din bunurile comune atunci acestea (părțile sociale) reprezintă bunuri comune care vor face obiectul partajului între soți. Ori și în cazul de față, suma de 200 lei reprezentând aportul social compus din 20 părți sociale al apelantului la constituirea societății este bun comun, nefiind făcută dovada contrară că ar fi fost bunul propriu al apelantului.”-Decizia civilă nr. 512/2014- Tribunalul Iași.

După cum se observă, practica quasi-majoritară a instanțelor este de a stabili o proporție de 50% din contravaloarea părților sociale pentru soțul neasociat, însă această proporție de 50% nu va reprezenta jumătate din valoarea nominală a părților sociale, ci va reprezenta jumătate din valoarea reală a acestora. Chiar dacă părțile sociale, ar valora din punct de vedere nominal doar 200 de RON (reprezentând întregul capital social) este posibil ca în urma unei expertize contabile dispuse de către instanță, să se decidă faptul că valoarea reală a celor 20 de parți este cu mult mai mare decât 200 de RON.

În concluzie, în lipsa unor probe care sa răstoarne prezumția prevazută la art. 339 Cod Civil, părțile sociale dobândite de unul dintre soți în timpul căsătoriei, reprezintă bunuri comune ce intră la masa partajabilă.

 

Avocat Silviu Cipu

Lasă un comentariu