În funcție de scopul urmărit de către reclamant prin introducerea unei acțiuni, există trei categorii de acțiuni (cereri) în a căror diferențiere joacă un rol substanțial dreptul subiectiv sau situația juridică care se dorește a fi valorificată.
În practică, recunoașterea acestei clasificări oferă o serie de beneficii printre care poate cel mai important este tratarea corectă din punct de vedere juridic a problemei ridicate prin cerere, dar și identificarea jurisprudenței relevante în domeniu și a parcursului obișnuit pe care îl are cererea de chemare în judecată prin care sunt formulate pretenții asemănătoare.
Așadar, în funcție de scopul material urmărit de către reclamant, enumerăm:
➡ ACȚIUNILE ÎN REALIZAREA DREPTULUI
Acestea sunt consacarate de art. 30 al 1) Cod de Procedură Civilă:
„(1) Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.”
În ipoteza introducerii unei astfel de cereri, reclamantul pretinde a fi titularul unui drept subiectiv, iar acesta solicită instanței obligarea paratului la respectarea dreptului sau la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit.
În cazul în care paratul nu se conformează hotărarii instanței care este favorabilă reclamantului, aceasta poate fi dusă la îndeplinire prin executare silită.
Exemple de cereri de chemare în judecată care fac parte din această categorie sunt: cererile în revendicare, acțiunea în plată a unei sume de bani, cererea prin care se cere anularea unui act juridic etc.
Majoritatea acțiunilor fac parte din această categorie. Are efect retroactiv, întrucat instanța nu creează un nou raport juridic, ci recunoaște o situație deja existentă.
➡ ACȚIUNILE ÎN CONSTATARE
Acestea sunt reglementate de art. 35 Cod de Procedură Civilă:
„Constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept
Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.”
Prin acest tip de cerere, reclamantul solicită instanței:
- Să constate existența unui drept al său;
- Să constate inexistența unui drept al paratului împotriva sa.
Astfel, nu se cere executarea dreptului, ci constatarea unui raport juridic. Hotărarile date în cauze a căror origine este o acțiune în constatare nu constituie titluri executorii.
Istoric, aceste tipuri de acțiuni nu au fost întotdeauna reglementate, deoarece legiuitorul nu a considerat că este necesar ca instanța să intervină în situații în care situația juridică trebuie doar clarificată. Practica însă a demonstrat contrariul, dar logica din spatele considerațiilor inițiale ale legiuitorului a rămas valabilă, motiv pentru care acțiunea în constatare este subsidiară oricărei alte căi de realizare a dreptului. Reclamantul trebuie să fi epuizat orice altă variantă sau să nu fi avut niciuna la îndemană pentru a apela la această cale, în caz contrar acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă.
Cu titlu exemplificativ, acțiunea pentru uzucapiune este în constatare. De asemenea și cea înaintată de către un debitor care susține printr-o contestație la executare că a intervenit prescripția în ceea ce privește creanța creditorului împotriva sa.
Această categorie se împarte în alte trei subclasificări: acțiuni declaratorii, interogatorii sau provocatorii.
➡ ACȚIUNILE ÎN CONSTITUIRE
Acestea se deosebesc de celelalte categorii printr-o trăsătură esențială: dacă acțiunile în realizare și în constatare tranșează un drept preexistent și își produc efectele și pentru trecut, acțiunea în constituire dă naștere unei situații juridice noi, care nu exista la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, iar efectele acesteia se petrec în viitor.
Cateva exemple de acțiuni neptraimoniale în constituire ar fi: divorțul, punerea sub interdicție, stabilirea filiației.
O acțiune de acest tip cu caracter patrimonial este cea prin care se solicită pronunțarea unei hotărari care să țină loc de contract de vanzare. Deși reclamantul are inițial un drept de creanță, prin rămanerea definitivă a hotărarii în cauză se constituie un drept real, anume dreptul de proprietate asupra obiectului vanzarii.
Observăm astfel că există diferențe esențiale între aceste tipuri de acțiuni și efectele pe care le pot avea asupra unei situații juridice. Clasificarea prezintă o deosebită importanță pentru orice persoană interesată de apărarea unui drept pe cale contencioasă.
Pentru mai multe informații sau orice întrebări suplimentare, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați:
➡ Telefon: (+4) 031 426 0745
📧 Email: office@grecupartners.ro
Suntem aici pentru a vă ajuta și pentru a oferi suportul nostru legal la toate situațiile dumneavoastră.
Așteptăm cu nerăbdare să discutăm cu dumneavoastră.
Denisa Croitoru
Resurse:
- Drept Procesual Civil, Ediția a 5-a, Gabriel Boroi și Mirela Stancu, Editura Hamangiu 2020
