Clauza de impreviziune, așa-numita clauza de “hardship” este stipulația dintr-un contract de lungă durată prin care părțile se obligă să-l adapteze cu promptitudine și echitabil prin renegocierea contractului în situația în care ulterior încheierii contractului apar împrejurări de natură a afecta în mod serios echilibrul dintre contraprestații.
Impreviziunea este reglementată în art.1271 din Noul Cod Civil, iar ca regulă, părțile sunt ținute să-și execute obligațiile chiar dacă executarea lor a devenit excesiv de oneroasă, fie datorită creșterii executării propriei prestații, fie datorită scăderii valorii contraprestației. Prin excepție, dacă executarea a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, există posibilitatea intervenției instanței în contract.
Legiuitorul prevede că instanța trebuie să țină seama de anumite condiții pentru a dispune fie adaptarea contractului, fie încetarea acestuia.
Astfel, în primul rând, schimbarea împrejurărilor trebuie să intervină după încheierea contractului. Este evident că împrejurarea constituie un eveniment incert care pune în pericol echilibrul contractual ulterior încheierii contractului. Nu poate fi avută în vedere concepția potrivit căreia evenimentul este anterior încheierii contractului, pentru că altfel părțile ar fi stabilit acordul de voință în concordanță cu interesele lor de la acel moment.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, aceasta presupune că schimbarea înprejurărilor și întinderea acestora nu putea fi avută în vedere în mod rezonabil de către debitor în momentul încheierii convenției. Trebuie să înțelegem că instanța nu va fi îndrituită să modifice sau să dispună încetarea oricărui contract afectat de împrejurări normale care nu modifică în mod substanțial prestațiile părților și pe de altă parte se cer minime diligențe din partea debitorului.
Textul de lege la care am făcut referire anterior ne arată că debitorul trebuie să nu-și fi asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi considerat în mod rezonabil că și-ar fi asumat acest risc.
Contractul nu va trebui să fie afectat de o clauză prin care debitorul își asumă riscuri. Totodată, acesta va încerca să negocieze adaptarea contractului cu bună-credință și în mod echitabil. Va fi necesar, de asemenea, să dovedească o atitudine flexibilă și să nu acționeze cu rea-credință.
Putem observa în reglementarea legală, faptul că legiuitorul folosește anumiți termeni lacunari, cum ar fi rezonabil sau caracter injust. În acest context, judecătorul va aprecia de la caz la caz semnificația acestor termeni în funcție de împrejurările cauzei. Dezavantajul reglementării este practica diferențiată, ceea ce generează imprevizibilitatea normei juridice și duce totodată la instabilitatea raporturilor juridice.
O problemă care se pune în practică o constituie aceea că impreviziunea este o instituție de strict reglementare, legiuitorul impunând condiții riguroase pentru aplicarea acesteia. Astfel, nu putem considera că suntem în prezența impreviziunii, când prețurile sau costurile suferă modificări normale.
O hotărâre notabilă în jurisprudență care merită menționată în aplicarea impreviziunii este decizia 1924/2017 în care se pun mai multe probleme ce derivă din analiza clauzei de hardship. În speță, se ia în considerare problematica contractelor de credit care a generat numeroase litigii. Importantă este dovedirea evenimentului imprevizibil și totodată a faptului că el nu putea fi prevăzut în mod rezonabil. Instanța a reținut că raportat la criza economică modială și la alte contracte de credit, doar moneda CHF a avut o creștere spectaculoasă ca urmare a deciziei Băncii Centrale a Elveției de a nu mai susține plafonul minim de schimb valutar al francului elvețian față de euro. Acest fapt a fost un eveniment imprevizibil, exterior contractului, care nu putea fi în sine anticipat de părți la momentul încheierii contractului, motiv pentru care condiția este apreciată ca îndeplinită.
Astfel, regăsim un exemplu elocvent de impreviziune în jurisprudență care arată, pe de o parte, importanța dovedirii condițiilor din art.1271 din Noul Cod Civil, iar pe de altă parte, adaptarea lor la fiecare situație particulară. Se va avea în vedere pregătirea și capacitatea părților de a putea anticipa riscul, în cazul de mai sus existând o disproporționalitate între pârâtă și reclamantă.
Clauza de hardship reprezintă un adevărat instrument juridic de adaptare și flexibilitate a contractelor civile care duce la echilibrarea prestațiilor părților și la restabilirea voinței concordante a părților. Ea vizează schimbarea semnificativă a circumstanțelor socio-economice care pot bulversa echilibrul stabilit de părți și pe de altă parte intangibilitatea obligațiilor care impune părților greutatea de a executa un contract care antrenează pierderi neașteptate.
Decizia nr.1924/2017 din 21.02.2017
Decizia CCR nr.623/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 53/18.01.2017
Răducanu Alexandra, colaborator Grecu și Asociații
