În contextul relațiilor de muncă, clauza de neconcurență reprezintă un instrument esențial pentru protejarea intereselor legale și economice ale părților implicate. În accepțiunea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, actualizata, aceasta reprezintă o clauză specifică facultativă în contractul individual de muncă.
Astfel, clauza de neconcurență incumbă angajatului obligația de a nu presta o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său după încetarea contractului său. În schimbul acestei abțineri, angajatorului îi revine obligația de a-i plăti acestuia o indemnizație de neconcurență pe toată perioada de neconcurență, de cel mult 2 ani de la data încetării contractului.
Clauza de neconcurență este supusă negocierii și poate fi stipulată atât la încheierea contractului, cât și pe parcursul executării acestuia. Totodată, în vederea producerii de efecte juridice, contractul individual de muncă trebuie să prevadă în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
Indemnizația de neconcurență lunară pe care angajatorul o datorează salariatului nu se consideră parte din salariu și este supusă negocierilor. Totuși, Codul Muncii prevede un prag minimum, sub care nu se poate trece. Indemnizația este de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului. Pentru angajator, aceasta reprezintă o cheltuială, fiind deductibilă la calculul profitului impozabil și impozitată la persoana fizică beneficiară, în condițiile legii. Din perspectiva fiscală, indemnizația de neconcurență este clasificată drept venit asimilat salariilor, astfel că se aplică un impozit pe venit de 10%. De asemenea, conform Codului fiscal, se include în baza lunară de calcul al CASS, fiind supusă unui impozit CASS de 10%. Pentru a declara această indemnizație, trebuie completat formularul 112, denumit “Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”.
Clauza de neconcurență nu poate interzice în mod absolut dreptul la muncă a salariatului. Instituirea acesteia este în favoarea angajatorului, așadar, doar salariatul poate invoca nulitatea sa. Diminuarea efectelor clauzei de neconcurență se poate face de către instanță, la cererea angajatului sau a inspectoratului teritorial de muncă. În schimb, în cazul nerespectării clauzei de către angajat, cu vinovăție, acesta poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.
În concluzie, prin stipularea clauzei de neconcurență, se urmărește realizarea unui compromis rezonabil între principiul libertății muncii și principiile economiei de piață și concurenței loiale.
Pentru mai multe informații sau orice întrebări suplimentare, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați:
➡ Telefon: (+4) 031 426 0745
📧 Email: office@grecupartners.ro
Suntem aici pentru a vă ajuta și pentru a oferi suportul nostru legal la toate situațiile dumneavoastră.
Așteptăm cu nerăbdare să discutăm cu dumneavoastră.
Avocat Ana Maria Nistor
