Despre numele de domeniu versus marca
In lumina noii evolutii tehnologice, s-a nascut un nou atribut de identificare, acela al „numelui de domeniu”, un atribut care in esenta nu reprezinta altceva decat o adresa de internet sub forma unei secvente de caractere alfanumerice, alcatuita din mai multe domenii, separate intre ele prin puncte.
„Domeniul” reprezinta grupul de 2-3 caractere care ofera cateva informatii referitoare la categoria site-ului De exemplu, un site cu caracter educational se va termina cu „.edu”, unul comercial cu „.com”, iar unul localizat regional, cu continut intr-o limbã nationalã a unei tãri se va termina cu un grup de caractere ce reprezinta indicativul acelei tari.
Definitia numelui de domeniu este data de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (WIPO) „forme usor de retinut de adrese de Internet si care sunt folosite in mod uzual in scopul gasirii de site-uri web”
Pe Internet fiecare nume de domeniu este unic, iar principiul utilizat este “primul venit, primul servit“. O denumire adecvata da personalitate unei entitati (persoana fizica sau juridica, de drept public sau privat) si va da incredere potentialilor clienti. Pentru a putea fi folosit cu usurinta, numele de domeniu ales trebuie sa fie usor de citit si de tinut minte.
Inregistrarea unui nume de domeniu nu confera un drept de proprietate sau un drept legal exclusiv similar drepturilor de proprietate intelectuala, ci un simplu drept de folosinta asupra denumirii respective. Contractul de inregistrare care se incheie intre solicitant si RNC (RNC este autoritatea de reglementare a domeniilor Internet din Romania – Reteaua Nationala de Calculatoare) nu constituie un contract de vânzare-cumparare ci un contract cu titlu oneros nenumit.
Dreptul de folosinta se exercita in general prin crearea unui site internet asociat numelui de domeniu respectiv. Pe aceasta pagina detinatorul poate publica diferite informatii, poate face prezentari, oferte, publicitate sau operatiuni comerciale. In acest sens, notiunea de domeniu este definita in Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic ca fiind „o zona dintr-un sistem informatic, detinuta ca atare de o persoana fizica sau juridica ori de un grup de persoane fizice sau juridice in scopul prelucrarii, stocarii ori transferului de date”. Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei contine anumite prevederi prin care se urmareste asigurarea unei securitati in ceea ce priveste domeniile utilizate in comertul electronic. Legea incrimineaza ca infractiuni pedepsite cu inchisoarea „fapta de a introduce, modifica sau sterge, fara drept, date informatice ori de a restrictiona, fara drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzatoare adevarului, in scopul de a fi utilizate in vederea producerii unei consecinte juridice” si „fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau stergerea de date informatice, prin restrictionarea accesului la aceste date ori prin impiedicarea in orice mod a functionarii unui sistem informatic, in scopul de a obtine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul”.
Procesarea cererilor se face automat, domeniul devenind activ dupa efectuarea platii. Prin completarea cererii, se garanteaza folosirea legala a domeniului.
Politica unitara de solutionare a disputelor privind nume de domenii a fost adoptata la data de 26.08.1999 de catre ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers). Aceasta reglementare a fost adoptata de toate registrele acreditate pentru numele de domeniu generice (.net, .com, .org) si de unele registre nationale acreditate (RNC a adoptat aceasta politica in 1999). In esenta, adoptarea acestei politici unitare inseamna ca cel care doreste inregistrarea unui nume de domeniu declara pe proprie raspundere ca prin inregistrarea respectivului nume de domeniu nu va incalca drepturile vreunei persoane, inregistrarea nefacandu-se cu rea-credinta sau cu incalcarea vreunei legi.
Astfel, cel care depune spre inregistrare un nume de domeniu semneaza in fapt un contract care contine de asemenea o clauza compromisorie. In clauza compromisorie partile (cel care doreste sa inregistreze un nume de domeniu si RNC) convin ca litigiile ce se vor naste in legatura cu acesta inregistrare sa fie solutionate pe calea arbitrajului, aratându-se arbitrii acreditati de ICANN.
Se poate intampla ca o alta persoana decat titularul unei marci sa inregistreze acea marca la Registrul Roman de domenii (RNC) ca nume de domeniu.
Marca, este definita de legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice ca fiind un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinind altor persoane. Pot sa constituie marci semne distinctive cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si in special forma produsului sau ambalajului sau, combinatii de culori, precum si orice combinatie a acestor semne”.
Exista la ora actuala multe litigii (fie in instanta fie in arbitraj) deoarece prealabil inregistrarii nu exista nici o verificare a numelui de domeniu din punct de vedere al drepturior de proprietate intelectuala. Astfel, in sistemul actual se poate intampla ca un nume de domeniu sa interfereze cu o marca inregistrata, titularul unei marci descoperind ca numele de domeniu format din marca sa este inregistrat de o alta persoana.
Exista mai multe opinii in ceea ce priveste necesitatea unei verificari anteriore inregistrarii unui nume de domeniu, dar in general se admite ca din cauza dificultatilor de a determina cine detine drepturi pentru un nume de domeniu si pentru a stimula afacerile, este rezonabil sistemul actual in care pentru a inregistra un nume de domeniu este necesara doar plata unei taxe si inregistrarea intr-o baza de date.
In schimb, cei care isi inregistreaza ca nume de domeniu o marca inregistrata obtin avantaje nemeritate. Astfel, un utilizator al internetului cautand referinte despre produsele care poarta o anumita marca gaseste o alta adresa de internet pe care, spre exemplu se face reclama la cu totul alte produse.
Se poate intampla ca inregistrarea unei marci ca nume de domeniu de catre o alta persoana decat titularul marcii sa se faca din nestiinta, astfel incat cel care isi inregistreaza numele de domeniu poate avea pierderi financiare in cazul in care este actionat in justitie de titularul marcii (suma platita pentru a inregistra numele de domeniu, plata cheltuielilor de judecata, angajarea unui avocat si de asemenea, pierderile pe care le implica anularea inregistrarii numelui de domeniu).
Dar se poate intampla ca o persoana sa inregistreze un nume de domeniu cu rea-credinta in scopul santajarii titularului marcii de buna-credinta pentru a obtine beneficii financiare (nici o prevedere legala nu opreste o negociere intre titularul unei marci care intentioneaza sa inregistreze un nume de domeniu care sa cuprinda marca si cel care are inregistrat deja acest nume de domeniu in scopul renuntarii acestuia din urma la numele de domeniu).
Achizitionarea unui nume de domeniu in scopuri exclusiv speculative constituie o fapta ilicita si poate fi sanctionata prin anularea inregistrarii acestuia.
Astfel, titularul marcii are doua posibilitati: o negociere directa cu cel care a inregistrat numele de domeniu sau initierea unui proces in fata instantei de judecata sau arbitrale.
Litigiile intre persoane fizice sau juridice privind dreptul de a folosi un anumit nume de domeniu vor fi rezolvate de preferinta mai intâi prin mediere, arbitrare si apoi prin alte metode legale, inclusiv actiune judecatoreasca.
Se participa la procedura arbitrala in cazul in care sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
1. Numele de domeniu este identic sau foarte asemanator intr-un mod care creaza confuzie cu o marca de comert asupra careia are drepturi reclamantul
2. Detinatorul nu are nici un drept sau interes legitim asupra numelui de domeniu
3. Numele de domeniu respectiv a fost inregistrat si este folosit cu rea-credinta
Pentru a putea invoca reaua credinta a detinatorului numelui de domeniu, trebuie demonstrate anumite circumstante cum ar fi:
a. Detinatorului numelui de domeniu a inregistrat sau a dobandit numele de domeniu in scopul principal de a vinde, inchiria sau transfera in orice mod numele de domeniu atribuit tertului care este proprietarul marcii sau unui concurent al acestuia pentru o suma care este in mod evident excesiva fata de cheltuielile efective ale beneficiarului efectuate cu inregistrarea numelui de domeniu
b. Detinatorul numelui de domeniu a inregistrat numele de domeniu pentru a-l impiedica pe tertul proprietar al marcii sa isi inregistreze acest nume de domeniu
c. Detinatorul numelui de domeniu a inregistrat numele de domeniu in scopul principal de a produce dificultati afacerilor unui concurent
d. Detinatorul numelui de domeniu a incercat in mod intentionat sa atraga prin folosirea numelui de domeniu utilizatorii de Internet,catre web site-ul sau sau alta locatie on line, prin crearea unei asemanari sau confuzii cu marca reclamantului (prin sugerarea unei afilieri sau a altui tip de legatura) in scopul obtinerii de castiguri comerciale.
Procedura arbitrala are si avantaje (cum ar fi solutionarea rapida a cauzei – maxim 70 de zile) dar si dezavantaje (taxele destul de mari).
Temeiul procedurii administrative este format din Regulile ROLTD pentru inregistrarea numelor de domeniii si subdomenii din zona „.ro”. „Aceasta politica referitoare la numele de domeniu va fi guvernata in acord cu legile Romaniei. Instantele din Bucuresti, Romania vor fi singurele in masura sa rezolve pe cale judecatoreasca orice dispute ce pot aparea in legatura cu numele de domeniu. Inainte de calea judecatoreasca, o mediere sau arbitrare a disputelor este posibila conform politicii de rezolvare a disputelor afisata lahttp://www.rnc.ro/new/Dispute-Resolution-Policy.html”.
In cazul in care o rezolvare mutuala nu este posibila, reclamatia constituie subiect pentru Politica Uniforma de Rezolvare a Disputelor privind Numele de Domenii aprobata de ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers).
Prin conventia de inregistrare a numelui de domeniu persoana care a solicitat inregistrarea („the registrant”) s-a obligat sa accepte caracterul obligatoriu al acestei proceduri. In schimb, terta persoana care pretinde ca i-a fost incalcat un drept poate sa nu formuleze nici o cerere pe cale administrativa, ci sa se adreseze direct instantei.
Reclamantul va alege arbitrul pentru solutionarea litigiilor administrative dintre cei acreditati de ICANN, inaintând cererea catre acesta. Institutiile acreditate de ICANN sunt urmatoarele: WIPO (World Intellectual Property Organisation), Forul National de Arbitraj (NAF), CPR Institute for Dispute Resolution si Asian Domain Name Dispute Resolution Center.
Prin aceasta procedura administrativa se pot dispune urmatoarele masuri: anularea inregistrarii numelui de domeniu (care devine astfel disponibil pentru a fi inregistrat de o alta persoana) sau transferul numelui de domeniu catre persoana care formuleaza cererea de procedura administrativa. In cazul procedurii administrative nu se pot solicita alte masuri (cum ar fi despagubri, cheltuieli de judecata etc.)
Procedura in fata WIPO este compusa din urmatoarele etape:
1.Inregistrarea cererii se face on-line, urmata de trimitere de copii scrise cu probe anexate
2.WIPO verifica din oficiu indeplinirea conditiilor de forma a cererii
3.WIPO notifica detinatorului numelui de domeniu si societatea de inregistrare
4.ROLTD suspenda numele de domeniu la primirea notificarii despre existenta unui litigiu
5.Detinatorul numelui de domeniu a inregistrat numele de domeniu
De asemenea, in cazul incalcarii unui drept la marca se poate apela la instanta judecatoreasca de drept comun pentru recuperarea numelui de domeniu.
Dezavantajele in acest caz ar fi urmatoarele: timpul indelungat pana la pronuntarea unei hotarari irevocabile si faptul ca solutionarea unui astfel de litigiu este destul de dificila pentru judecatori, fiind necesara cunoasterea acestei materii relativ noi. In schimb, avantajul ar fi costul scazut fata de procedura arbitrala.
In aplicarea principiilor raspunderii civile delictuale (art. 998 din Codul civil), reclamantul poate solicita anularea numelui de domeniu care ii incalca drepturile sau transferul numelui de domeniu, ceea ce constituie o optiune mai avantajoasa. In jurisprudenta internationala, in majoritatea covârsitoare a litigiilor reclamantul solicita transferul iar nu anularea numelui de domeniu.
Daca reclamantul este titularul unei marci, acesta are la dispozitie anumite mijloace specifice pentru apararea dreptului sau, distincte de aplicarea principiilor raspunderii civile delictuale. Este vorba despre actiunea in contrafacere si despre actiunea in concurenta neloiala.
Prin intermediul acestor actiuni s-ar putea obtine anularea sau transferul numelui de domeniu precum si despagubiri pentru eventualul prejudiciu suferit. Printr-o interpretare extensiva, art. 83 alin. 2 si art. 86 alin. 1 din Legea nr. 84/1998, care incrimineaza contrafacerea si concurenta neloiala, si-ar putea gasi aplicare si in materia numelor de domenii.
Printr-o sentinta civila a Tribunalului Bucuresti (Sentinta civila nr. 1682 /06.11.2001) s-a statuat ca „Principiile raspunderii civile delictuale sunt aplicabile inregistrarilor abuzive de nume de domenii.
Achizitionarea unui nume de domeniu in scopuri exclusiv speculative constituie o fapta ilicita si poate fi sanctionata prin anularea inregistrarii acestuia. Prin inregistrarea unui nume de domeniu, detinatorul acestuia nu dobândeste un drept de proprietate asupra denumirii in cauza si nici un drept exclusiv asemanator unui drept de proprietate intelectuala, ci un simplu drept de folosinta, al carui exercitiu este conditionat de buna-credinta a detinatorului.”
Procedura ordonantei presedintiale este aplicabila in materia conflictelor dintre detinatorii unor nume de domenii si titularii unor drepturi de proprietate intelectuala sau de alta natura. Este adevarat ca natura masurilor care ar putea fi ordonate de catre instanta trebuie sa tina cont de cerinta caracterului vremelnic si neprejudecarii fondului.
Este evident ca instanta ar putea dispune suspendarea numelui de domeniu, pentru ca aceasta masura are un caracter provizoriu inerent, dar ar putea dispune si transferul sau anularea numelui de domeniu. Ambele masuri, cât si revenirea asupra lor, constituie operatiuni extrem de simple din punct de vedere tehnic. Jurisprudenta franceza a admis constant aceasta posibilitate in cadrul unei proceduri analoge (procédure de référé) (TGI Nanterre, ordonanta din 16 septembrie 1999 (L’Oréal c. Vichy.com), TGI Nanterre, ordonanta din 31 ianuarie 2000 (Trois Suisses France c. SARL Axinet si Eric Griffaut), TGI Paris, ordonanta din 23 mai 1996 (Relais et Châteaux c. Calvacom), TGI Paris, ordonanta din 17 aprilie 1999 (Radio France c. Christian Fouchet).
Procedura ordonantei presedintiale raspunde exigentelor de celeritate care guverneaza internetul. Spre deosebire de actiunea in contrafacere sau in concurenta neloiala, care pot fi promovate doar daca exista „folosire”, adica numele de domeniu conduce la un site internet operational, ordonanta presedintiala ar putea fi utilizata chiar si atunci când numele de domeniu a fost doar inregistrat, fara sa fie (inca) activat. Dezavantajul major este ca procedura nu permite solicitarea si obtinerea de despagubiri pentru prejudiciul cauzat.
In calitate de registrator, RNC are obligatia, daca exista o hotarâre judecatoreasca in acest sens, sa procedeze la anularea sau transferul numelui de domeniu. RNC nu trebuie sa figureze ca parte in proces, fiind suficient ca instanta sa constate ca pentru repararea integrala a prejudiciului este necesara anularea sau transferul. In schimb, având in vedere ca o reparatie in natura nu este realmente posibila, detinatorul numelui de domeniu ar fi putut fi condamnat la plata de despagubiri pentru prejudiciul cauzat.
Asadar, in scopul prevenirii declansarii unor proceduri indelungate si costisitoare este de dorit ca titularii marcilor sa aiba in vedere si inregistrarea acestora ca nume de domeniu. Altfel, se poate intampla ca acestea sa fie deja inregistrate iar faptul ca titularul a fost diligent si a inregistrat la OSIM marca sa nu fie de ajuns deoarece o alta persoana poate profita de renumele marcii pentru a realiza, cu rea credinta, beneficii.
Autor: Av. Elena Grecu
