Adesea decidem să nu cumpărăm ce este deja disponibil pe piață și solicităm crearea unor opere care să ne satisfacă în totalitate și în cel mai mic detaliu cerințele. Poate fi vorba despre cazul în care comandăm: un articol de specialitate prin care ne promovăm în mass-media, un album care să cuprindă fotografii realizate în cadrul ședinței foto, un tablou sau chiar un program de calculator. Acestea reprezintă doar câteva exemple de opere originale de creație intelectuală care pot constitui obiect al dreptului de autor, fiind cuprinse în enumerarea de la art. 7 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Prin comandarea unei opere viitoare, ia naștere un raport juridic cu autorul operei, astfel că devine importantă conturarea elementelor esențiale ale acestei relații.
În cuprinsul Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe regăsim art. 46 care este dedicat contractului de comandă.
Cui aparțin drepturile de autor?
De regulă, acestea aparțin autorului. Dacă dorim să dobândim drepturi de autor asupra operei comandate, este necesar să existe o astfel de înțelegere cu autorul operei, recomandat fiind ca acesta să fie transpusă într-un contract scris. Totuși, persoana care comandă opera poate dobândi doar drepturi patrimoniale de autor, deoarece drepturile morale rămân in patrimoniul autorului.
Importanța formei scrise a contractului de comandă
În ceea ce privește caracteristicile operei, dacă acestea sunt detaliate într-un contract scris, părțile vor putea face mai ușor dovada respectării sau nerespectării acestora. Legea prevede chiar dreptul persoanei care a comandat opera de a denunța contractul dacă aceasta nu întrunește condițiile stabilite. Or, dacă aceste condiții nu sunt stabilite în mod precis, în scris, exercitarea în mod justificat a dreptului de denunțare va fi dificil de dovedit în cazul unui litigiu. Părțile își pot contura drepturile și obligațiile, printre cele mai importante fiind executarea operei într-un anumit termen, având anumite caracteristici, precum și termenul în care opera trebuie să fie acceptată sau va fi considerată acceptată. Din perspectiva fiscală, dacă se dorește stabilirea impozitului pe venit ca impozit final este necesară o clauză contractuală expresă în acest sens.
Consecințele denunțării contractului de comandă
Dacă sunt achitate în avans anumite sume de bani, acestea vor rămâne încasate de autor, potrivit art. 46 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. În mod corelativ, apreciem că persoană care a comandat opera are dreptul să o păstreze, însă poate să nu aibă acest interes, întrucât nu îi satisface cerințele.
Observăm că legiuitorul a ales să lase la dispoziția persoanei care comandă opera dreptul de a denunța contractul dacă opera nu îndeplinește condițiile stabilite. Dreptul de a denunța contractul este diferit de sancțiunea rezilierii/rezoluțiunii, des întâlnită în contractele civile, însă efectul este același: încetarea contractului. Opțiunea legiuitorului pentru reglementarea dreptului de a denunță contractul în defavoarea sancțiunii rezilierii/rezoluțiunii apreciem că se fundamentează pe particularitățile dreptului de autor care iau naștere în urma procesului de creație intelectuală. Ar fi nepotrivit ca autorul să fie sancționat pentru o opera imperfectă, mai ales că perfecțiunea/imperfecțiunea operei sale ar fi jurizată doar de cel care a comandat opera.
Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală
Veniturile obținute dintr-un contract de comandă reprezintă venituri din drepturi de proprietate intelectuală, astfel că prin intermediul contractului părțile pot reglementa inclusiv aspecte de natură fiscală.
Că urmare a modificărilor legislative, în cazul în care autorul (contribuabil) optează pentru impozitul anticipat reținut la sursă, cota de impozit va fi de 7%, spre deosebire de 10% cât este în anul precedent, iar impozitul final va fi de 10% în loc de 16%. Raportat la contractul de comandă, regăsim această situație atunci când comandă opera o persoană juridică, iar autorul este persoană fizică.
A rămas valabilă opțiunea contribuabilului de a reține la sursă impozitul final, noua cota valabilă de la 01.01.2018 fiind 10%. Potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, opțiunea de impunere a venitului brut se exercită în scris în momentul încheierii fiecărui raport juridic/contract și este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activității desfășurate pe baza acestuia.
Cât privește contribuția de asigurări sociale obligatorii, autorul în calitate de contribuabil are obligația de a depune declarația 600 introdusă prin Ordinul ANAF nr. 4140/2017 până la 31 ianuarie 2018 inclusiv, la ANAF în a cărui rază teritorială are domiciliul fiscal, dacă veniturile cumulate din activități independente sunt peste nivelul salariului de bază minim brut pe țara în vigoare în luna ianuarie a anului de impunere (1.900 lei).
Dacă realizează venituri anuale cumulate cel puțin egale cu 12 salarii de bază minime brute pe țară din una sau mai multe surse de venituri (cel puțin 22.800 lei) datorează și contribuții de asigurări sociale de sănătate și, prin urmare, trebuie depusă declarația 600.
În cazul în care plafoanele indicate mai-sus nu sunt atinse, autorul nu are obligația de a depune declarația 600, însă poate alege să o depună urmând să plătească contribuții și să fie asigurat.
