Se poate întâmpla ca odată cu încheierea unui contract care implică o creanță, o datorie, părțile să nu fi stabilit încă de la început garanția pe care o va avea creditorul în executarea obligației de către debitor.
Practic, între debitor și creditor există o creanță certă, lichidă și exigibilă, însă părțile nu au prevăzut obiectul garanției în caz de neexecutare de către debitor a acestei creanțe.
În aceasta situație, creditorul va purta denumirea de creditor chirografar, însemnând creditorul care nu are o garanție reală care să îi asigure executarea creanței pe care o are împotriva debitorului său. O astfel de garanție ar putea fi atât o ipotecă, un gaj, cât și orice alt fel de privilegiu.
Astfel, acest creditor va avea doar un drept de “gaj general”, însemnând că va putea urmări bunurile prezente și viitoare ale debitorului.
Deși la prima vedere acest creditor ar putea părea avantajat față de cei care dețin o garanție reală, această impresie este falsă, având în vedere că acest tip de creditor va intra în concurs cu toți ceilalți creditori, riscând să nu își poată executa creanța din pricina celorlalți, el neavând un drept de preferință cu privire la anumite bunuri din patromoniul debitorului.
Un alt dezavantaj este reprezentat de imposibilitatea de a interfera în actele juridice patromoniale încheiate de debitor cu alte persoane, mai mult, acestea fiindu-i opozabile, mai exact, va fi ținut să respecte aceste acte.
În temeiul articolului 2324 din Codul civil, astfel de creditori, cei chirografari, vor avea o “garanție comună” și vor putea totuși institui anumite măsuri menite să conserve patrimoniul debitorului, precum:
- Solicitarea executării silite a bunurilor debitorului, cu precizarea anterioară, creditorul venind în concurs și cu alți creditori ai debitorului care au intervenit într-o astfel de procedură;
- Solicitarea înființării sechestrului asigurător sau a unei popriri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
- În cazul în care debitorul dispune de un drept real imobiliar, creditorul va putea să ceară înscrierea imobiliară în documentele de publicitate, pentru a putea ulterior urmări silit acest bun;
- În cazul în care debitorul se află în diferite procese care au ca obiect bunuri din patrimoniul acestuia, va putea interveni în calitate de creditor chirografar;
- Exercitarea a două acțiuni specifice, respectiv acțiunea oblică (acțiunea prin care creditorul, în numele debitorului, solicită valorificarea unui drept care aparține de fapt debitorului) și acțiunea revocatorie (acțiunea prin care creditorul solicită să îi fie declarate inopozabile- care să nu poată fi invocate împotriva acestuia, actele pe care debitorul le-a încheiat tocmai în scopul micșorării patrimoniului).
În concluzie, chiar dacă prin actul juridic nu s-a stabilit o garanție reală, creditorul care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, va putea să înreprindă aceste remedii pentru conservarea bunurilor debitorului, astfel încât să poată pune în executare obligația neîndeplinită de către debitor.
Avocat Diana Dulama
