Având în vedere faptul că în prezent angajatorii utilizează diferite forme de contracte de prestări servicii pentru a beneficia de un regim fiscal mai favorabil s-a pus problema recalificării unor astfel de contracte de către organele fiscale ca fiind contracte de muncă mascate.
Mai jos sunt prezentate aspecte practice de care angajatorii / beneficiarii ar trebui să țină cont.
Cel mai important, la semnarea unui astfel de contract este că nu trebuie să indice o relație de subordonare între prestator și beneficiarul serviciilor.
Alte criterii care pot conduce instanțele de judecată la decizia recalificării prestării de servicii în relație de muncă, sunt:
- Există clauze contractuale care impun prestatorului să raporteze periodic beneficiarului;
- Prestatorul se folosește exclusiv sau chiar preponderent de resursele materiale ale beneficiarului (spre exemplu: mașină de serviciu, laptop și telefon de serviciu, birotică și papetărie, lucrează exclusiv la sediul/punctele de lucru ale beneficiarului);
- Îi sunt impuse de prestator beneficiarului: program de lucru, locul și modalitatea în care își desfășoară activitatea, aplicarea în activitatea prestatorului a normelor de lucru ale beneficiarului, etc.);
De asemenea, este de evitat situația în care atunci când încetează un contract individual de muncă este încheiat un contract de prestări servicii cu prestatorul.
Condițiile enumerate nu sunt cumulative, însă dacă mai multe dintre acestea sunt îndeplinite pot conduce la recalificarea unui contract.
Din punct de vedere al legislației fiscale, contractele de prestări servicii încheiate direct între societăți comerciale nu pot fi recalificate drept contracte de muncă. Recalificarea poate opera doar în cazul contractelor încheiate între o societate și o persoană fizică (PFA, PFI, ÎI, etc).
Cu toate acestea, și contractele de prestări care sunt încheiate între societăți fac obiectul unor acțiuni în instanță prin care fostul angajat încearcă să obțină despăgubiri materiale arătând că ar fi caștigat mai bine în baza contractului de muncă. Chiar dacă nu va putea solicita “recalificarea contractului de prestări servicii în contract de muncă”, va putea încerca să obțină:
- anularea contractului de prestări ca fiind un “contract simulat”
- obligarea fostului angajator la plata contribuțiilor sociale aferente sumei ce constituie preț al prestărilor de servicii. Prețul prestărilor de servicii se va considera ca fiind “salariul net”.
Pentru a evita consecințele descrise consideram că fiecare situație care presupune încheierea unui asemenea contract de prestări trebuie analizată în particular de un specialist în domeniu.
Avocat Ada Grozea
