Societatea pe acțiuni este o entitate care are personalitate juridică, putându-și asuma obligații proprii, ceea ce presupune și posibilitatea creditorilor societății de a se îndrepta împotriva acesteia în vederea executării obligațiilor asumate. Creditorii societății se pot îndrepta și împotriva acționarilor societății însă numai în limita părții din capitalul social subscris de fiecare dintre aceștia.  În acest sens sunt prevederile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 31/1990:  ” Acţionarii, asociaţii comanditari, precum şi asociaţii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris “.

Administratorul societăţii comerciale este persoana care, în baza împuternicirilor rezultate din mandatul încredinţat şi în condiţiile legii, aduce la îndeplinire voinţa societăţii prin exercitarea operaţiunilor cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate. Potrivit legii administrarea societatății pe acțiuni se poate realiza fie în sistem unitar, fie în sistem dualist.

În cazul sistemului unitar, societatea poate fi administrată, de un administrator unic sau de mai mulți administratori care formează împreună Consiliul de Administrație (numărul acestora trebuind să fie întotdeauna impar). În situația în care societatea formează obiectul unei obligații legale de auditare, aceasta este obligată să aibă un Consiliul de Administrație format din cel puțin 3 administratori.

Potrivit art.1371 din Legea nr.31/1990 a societăților comerciale administratorii sunt desemnaţi de către adunarea generală ordinară a acţionarilor, cu excepţia primilor administratori, care sunt numiţi prin actul constitutiv. In primul rând, candidaţii pentru posturile de administrator sunt nominalizaţi de către membrii actuali ai consiliului de administraţie sau de către acţionari, iar pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă.

În cazul în care administratorii au fost desemnaţi dintre salariaţii societăţii, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului.

Totodată, administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese.

În cazul societăţii pe acţiuni, art. 8 lit. g) din Legea nr.31/1990 impune ca actul constitutiv să cuprindă datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administraţie. După expirarea mandatului iniţial al administratorilor numiţi prin actul constitutiv sau în cazul revocării acestora sau renunţării lor la mandat, administratorii vor fi desemnaţi de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. Această dispoziţie a art.1371 din Legea nr.31/1990 este consonantă cu cea a art. 111 alin. (2) din Legea nr.31/1990  care dă în competenţa adunării generale ordinare să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie.

Desemnarea administratorilor este, de fapt, un proces de selecţie şi de opţiune, care se desfăşoară în interesul societăţii şi al acţionarilor. De aceea, persoanele eligibile pentru această funcţie sunt nominalizate de membrii în funcţie, la data nominalizării, ai consiliului de administraţie sau de către acţionari.

Sistemul dualist (two-tier) este promovat și de legislaţia germană (dar şi de alte state continentale) fiind unul dintre cele două sisteme de management promovate şi de Principiile OECD privind guvernarea corporatistă.

Ceea ce în sistemul unitar reprezintă, de regulă, doar o posibilitate şi, prin excepţie, o obligaţie – delegarea puterilor de conducere de la consiliul de administraţie către un corp de manageri profesionişti, şi anume directorii societăţii pe acţiuni, devine regulă în sistemul dualist şi îmbracă forma unui mecanism bine conturat de conducere şi monitorizare, structurat pe două niveluri de competenţe: directoratul şi consiliul de supraveghere.

Astfel, în cazul sistemului dualist, societatea este administrată de un Consiliu de Supraveghere și un Directorat. Potrivit art.153 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale prin actul constitutiv se poate stipula că societatea pe acţiuni este administrată de un directorat şi de un consiliu de supraveghere, iar actul constitutiv poate fi modificat în cursul existenţei societăţii prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor, în vederea introducerii sau a eliminării unei astfel de prevederi.

Practic, conducerea societăţii pe acţiuni revine în exclusivitate directoratului, care îndeplineşte actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege în sarcina consiliului de supraveghere şi a adunării generale a acţionarilor iar Directoratul îşi exercită atribuţiile sub controlul consiliului de supraveghere.

Directoratul este format din unul sau mai mulţi membri, numărul acestora fiind totdeauna impar  și când este un singur membru, acesta poartă denumirea de director general unic. În acest caz, dispoziţiile art. 137 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Pentru cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare, directoratul este format din cel puţin 3 membri.

La fel ca şi consiliul de administraţie în sistemul unitar, directoratul are plenitudine de puteri şi exclusivitate în conducerea societăţii, fiind chemat să îndeplinească toate actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului societăţii, cu respectarea competenţelor legale exclusive ale consiliului de supraveghere şi ale adunării generale a acţionarilor.

Ambele structuri societare îşi desfăşoară activitatea şi răspund faţă de societate potrivit regulilor mandatului, fapt subliniat, cel puţin în privinţa directoratului, prin menţiuni exprese ale acestor două articole in lege şi prin trimiterea la art. 1442 alin. (1) din Legea nr.31/1990 care, la rândul lui trimite la art. 72 din Legea nr.31/1990, suportul legal al răspunderii tuturor organelor societăţii care lucrează în baza raporturilor de mandat.

Avocat Alexandra Florescu

Leave A Comment