Diferențele dintre contractul individual de muncă și convenția civilă

Deși, între contractul individual de muncă si convenția civilă există o serie de trăsături comune, de asemenea, există și anumite diferențe importante, care stabilesc o delimitare clară între cele două contracte cu titlu oneros, guvernate de principiul libertății de voință.

Spre deosebire de contractul individual de muncă, prin convenția civilă nu se stabilesc raporturi de subordonare, între prestator și beneficiar fiind doar un raport de colaborare. Acest aspect reprezintă o condiție obligatorie în convenția civilă, ceea ce presupune că beneficiarul convenției civile, de exemplu, nu poate fi cercetat sau/ și sancționat disciplinar.

Convenția civilă oferă prestatorului o mai mare libertate în ceea ce privește timpul de lucru, prestatorul stabilindu-și perioada în care efectuează prestația respectivă, având libera alegere a locului de desfăsurare a activității, însă, are dezavantajul de a nu beneficia de asigurare în caz de accident muncă, indemnizații sociale sau plata de contribuții pentru concedii, drepturi acordate de contractul individual de muncă.

Prin urmare, cel care beneficiază de servicii în baza unei convenții civile nu trebuie să mai achite sumele de bani pentru asigurarea spațiului în care prestatorul își exercită activitatea și nici pentru echipamente și alte consumabile necesare pentru persoana care si-ar fi desfășurat activitatea în baza unui contract individual de muncă. De asemenea, beneficiarul nu este obligat să plătească nici taxe si impozite la fel de mari, precum în cazul unui salariat cu normă întreagă sau chiar parțială.

O altă diferența față de contractul individual de muncă se referă la faptul că activitatea exercitată de persoana fizică (prestatorul) în baza convenției civile nu se exercită în mod continuu și pe o perioadă îndelungată de timp, astfel neexistând obligația acesteia de a deveni PFA. Veniturile obținute din convenții civile au statutul de venituri din alte surse și sunt supuse impozitului pe venit.

Spre deosebire de contractul individual de munca a cărui formă scrisă este cerută pentru validitatea contractului, în cazul convenției civile, aceasta se încheie prin simplu acord de voință al părților, forma scrisă fiind cerută doar pentru a face dovada contractului.

Un alt aspect foarte important vizează vechimea in muncă. În cazul convențiilor civile, persoanele care prestează servicii în baza unui astfel de contract nu dobândesc calitatea de salariat și prin urmare, perioada prestată în baza unei convenții civile nu constituie vechime în muncă, așa cum se întâmplă în cazul prestării activității în baza unui contract individual de muncă.

Avocat Ana Maria Nistor