În practică, deseori se întâmplă ca asociații unei firme să fie și căsătoriți sub regimul comunității legale. Astfel, în ipoteza unui divorț, se nasc anumite întrebări juridice legate de modalitatea în care se face partajul părților sociale, aspecte ce au fost tratate într-un alt articol, dar și cu privire la partajul dividendelor, în calitate de fructe civile ale bunurilor aportate.
Astfel, proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat al unei societăți se pot culege dividende. În consecință, în ipoteza unui divorț, se naște următoarea întrebare: care este natura juridică a dividendelor, de bun comun sau bun propriu? Vom încerca să oferim un răspuns prin referire la momentul aportului la capitalul social vărsat și prin raportare la exigibilitatea dividendelor, iar în acest sens trebuie să începem prin a face o scurtă analiză a noțiunilor de bun comun, bun propriu și dividend în legislația română.
Potrivit art. 339 din Codul civil, bunurile comune reprezintă bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți.
Bunurile proprii sunt, potrivit art. 340 din Codul civil: bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunatorul a prevăzut expres că ele vor fi comune; bunurile de uz personal; bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri; drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat; bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri; indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu materal sau moral adus unuia dintre soți; bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora; fructele bunurilor proprii.
Dividendele, potrivit art. 67 din Legea 31/1990 a societăților, reprezintă cotă-parte din profit ce se cuvine fiecărui acționar. Potrivit Codului Civil, dividendele sunt fructele civile ale aportului la capitalul social. Având în vedere cele de mai sus, se pot identifica patru situații concrete, în funcție de care dividendele vor fi bunuri comune sau bunuri proprii.
- Aportul la capitalul social este adus anterior începerii regimului comunității legale În această ipoteză, concluzia nu poate fi decât aceea că dividendele vor fi și ele bun propriu. Indiferent de momentul la care acestea devin scadente, în calitate de fructe ale bunurilor proprii [art. 340 lit h) coroborat cu 548 alin. (4) C.Civ.], dividendele nu pot fi decât bunuri proprii. Desigur, o situație de aparentă excepție ne putem imagina în cazul în care se cesionează, cu titlu gratuit, părțile sociale celuilalt soț, cu îndeplinirea tuturor condițiilor impuse de Legea 31/1990. Astfel, părțile sociale devin un bun dobândit în timpul regimului comunității legale, vor fi un bun comun, iar dividendele scadente în timpul comunității legale vor fi și ele bunuri comune. În realitate, aceasta nu este decât o modalitate de transfer a unui bun din patrimoniul propriu al unui soț în patrimoniul bunurilor comune deținute în regimul comunității legale, ceea ce vă conduce, implicit, la transformarea dividendelor devenite exigibile ulterior cesiunii din bunuri proprii în bunuri comune.
- Aportul la capitalul social se realizează în timpul comunității legale, dar dividendele devin scadente ulterior încetării regimului comunității legale Și în această situație, răspunsul este unul relativ simplu. Având în vedere faptul că partajul a fost realizat la momentul la care dividendele au devenit scadente, deci ulterior încetării regimului comunității legale, și aportul la capitalul social și acțiunile aferente au fost împărț Drept urmare, fructele culese sunt fructe ale bunurilor proprii, deci dividendele vor fi și ele bunuri proprii fiecărui (fost)soț.
- Aportul la capitalul social se face în timpul comunității legale, iar dividendele devin exigibile anterior încetării regimului matrimonial.
În această ipoteză, dividendele devenite scadente în timpul comunității vor fi bunuri comune, în virtutea caracterului de bun comun al parților sociale.
- Aportul la capitalul social se realizează în timpul comunității legale, însă dividendele, deși scadente, nu au fost încasate.In acest caz, chiar daca sunt scadente, dividendele nu au fost incasate.
Astfel, deși bun comun, întrucât Codul civil nu lasă loc de interpretare în ceea ce privește acest aspect, art. 341 statuând criteriul în funcție de care se stabilește aceasta – momentul în care creanță privind încasarea lor devine scadența, soțul ce nu este asociat (ne raportăm la ipoteza art. 349 alin. (2) C.Civ.) nu are posibilitatea de a intra în posesia dividendelor, întrucât singurul ce poate exercita dreptul de culegere a dividendelor este soțul asociat. Se naște întrebarea dacă soțul neasociat are posibilitatea de a introduce acțiune oblică în vederea obținerii pe cale judiciară a dividendelor scadențe și neculese de fostul soț asociat. Apreciem că în această situație, acțiunea vă fi respinsă, întrucât soțul neasociat nu deține calitatea cerută pentru a putea uzita de dispozițiile prevăzute de Codul civil, el nu este creditor al celuilalt soț. Mai mult decât atât, dreptul de creanță ce permite culegerea de dividende aparține exclusiv soțului asociat, în calitatea să de asociat . Astfel, deși nu reprezintă un caz de sine stătător, fiind mai mult o situație de particularitate a cazului anterior, dividendele, deși scadente în timpul comunității legale, deci bun comun, nu vor capătă acest regim al bunurilor comune, întrucât nu vor intra în patrimoniul comun al soților că o consecință a neculegerii lor.
În concluzie, dividendele, în calitatea lor de fructe civile, vor fi:
- Bunuri comune:
- Când aportul la capitalul social al firmei se face pe timpul comunității legale, iar dividendele devin scadente la o data anterioară încetării acestui regim matrimonial;
- Când aportul la capitalul social al firmei se face pe timpul comunității legale, chiar dacă nu vor fi culese, fiind vorbă de o situație ipotetică.
- Bunuri proprii:
- Când aportul la capitalul social al firmei se face anterior începerii comunității legale, indiferent de momentul culegerii lor;
- Când aportul la capitalul social al firmei se face pe timpul comunității legale, dar culegerea lor se realizează ulterior partajului.
Avocat Mihuț Radu
