Personalitatea juridică în situația dizolvării unei societăți
Conform Legii nr 31/1990 privind Legea Societăților, o societate se poate dizolva pe baza celor stipulate la art. 227, și anume prin:
1. Trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
În cazul acesta, durata societății a fost stabilită de către asociați de la înființarea societății, de comun acord, fără să mai fie ulterior necesară o procedură în acest sens, dizolvarea intervenind în această situație în următoarea zi de la data expirării societății. Astfel sunt eliminate procedurile pentru intrarea în dizolvare, această dizolvare fiind una de drept, ceea ce înseamnă că nu este necesară publicitatea pentru acest caz. De asemenea această situație poate fi evitată dacă înainte de expirarea duratei stipulate în actul constitutiv, asociații societății prelungesc durata societății de comun acord.
2. Imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
Prin aceasta imposibilitate a realizării obiectului ne putem referi atât la situația unei imposibilități de natură materială cât și la una judiciară. Tot aici se poate încadra și situația în care obiectul de activitate al societății nu se poate realiza pe fondul neînțelegerilor grave între asociați, situație ce se va soluționa după regulile aplicabile dizolvării judiciare.
a) Declararea nulităţii societăţii;
- cauzele în care nulitatea intervine sunt stipulate în Legea societăților la art. 56 și anume:
- lipseste actul constitutiv sau nu a fost incheiat in forma autentica (atunci cand este cazul);
- toti fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societatii;
- obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice;
- lipseste incheierea judecatorului delegat de inmatriculare a societatii;
- actul constitutiv nu prevede denumirea societatii, obiectul sau de activitate, aporturile asociatilor sau capitalul subscris;
- s-au incalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim, subscris si varsat;
- nu s-a respectat numarul minim de asociati, prevazut de lege.
Totodată legea admite ca în cazul în care ulterior înregistrării societății se constată neregularități, să se poată face o acțiune în regularizare. În schimb legea nu reglementează expres domeniul de aplicare al acțiunii în regularizare, de unde reiese că în situația întâmpinării oricărei neregularități privind constituirea societății, aceasta poate fi folosită. Important este aspectul că legea nu are în vedere nulitatea actului constitutiv al societății, ci al societății, în întregul său.
b) Hotărârea adunării generale;
Conform Codului civil art. 1881, societatea reprezintă la origine un contract. Astfel că prin voința asociaților, atât constituirea cât și modificarile ulterioare, se asigură o bună desfășurare a societății și a scopului pentru care a fost înființată. Prin urmare, asociații au și dreptul deci, pe motivele decise de ei, să se decidă asupra unei eventuale dizolvări.
c) Hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
Dizolvarea societatii pe fondul neînțelegerilor grave dintre asociați, este și trebuie să rămână un caz de exceptie. De asemenea de menționat este fapul că această modalitate de a începe procedura de dizolvare a societății, nu se aplică societăților unipersonale, ce au un unic asociat. Această soluție exceptională apare deci atunci când intenția de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ comun, dispare (affectio societatis ).
- f) Falimentul societăţii;
- g) Alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.
Cu privire la personalitatea juridică a societății, dizolvarea efectivă nu o afectează, personalitatea juridică nu va înceta întrucât este necesară pentru a doua fază și anume lichidarea. Putem statua deci că prin dizolvare se stopează activitatea normală a societății, aceasta suferind restrângeri serioase prin prisma obiectului de activitate și a capacității sale de folosință. Astfel pentru ca personalitatea juridică să înceteze, sunt de îndeplinit două etape, o primă etapă fiind cea a dizolvării, iar a doua fiind lichidarea pentru care își păstrează personalitatea juridică până la finalizarea acesteia. Deci dizolvarea devine o fază pregătitoare pentru această procedură a lichidării, unde societatea în cauză suferă și unele modificări de esență ale structurii organizatorice, întrucât administratorii urmează a fi înlocuiți cu lichidatorii.
Cu toate acestea sunt și excepții cu privire la menținerea personalității juridice după dizolvare și chiar mai mult eliminarea etapei de lichidare în procesul dizolvării. Astfel că în această situație putem face referire la cazul în care asociații decid prin hotărâre de a renunța la procedura lichidării, astfel că asociații urmează să își împartă bunurile care rămân după regularizarea datoriilor. De asemenea lichidarea se poate evita atunci când asociații revin asupra hotărârii de dizolvare pentru modificarea actelor constitutive, dar acest lucru poate fi făcut chiar și în cursul lichidării, singura condiție fiind să nu se fi făcut vreo repartiție din activul societății. Tot aici putem face referire și la situația fuziunii prin absorbție, situație în care societatea renunță la înregistrarea dizolvării.
Prin articolul 227 din Legea 31/1990, se face referire doar la acele cazuri de dizolvare ce au caracter general, ce se pot aplica oricărui tip de societate. Totodată sunt prezentate în Lege și cazurile excepționale, prin care doar anumitor tipuri de societăți li se pot aplica, existând de asemenea și cazurile de dizolvare ce provin ca sancțiune cu titlu de pedeapsă penală.
În concluzie personalitatea juridică a societății încetează doar după finalizarea lichidării, din momentul radierii societății din registrul comerțului.
