Executarea silită a creanțelor. Titlu executoriu.
În conformitate cu prevederile articolului 226 Cod de Procedură Fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis, potrivit prevederilor fiscale, de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare, se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Cu excepția cazului în care, prin lege, se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun alt astfel de titlu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui titlu înscris, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Titlu de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Astfel, având în vedere aceste dispoziții legale, constatăm că principalele titluri executorii în procedura fiscală sunt titlurile de creanță.
Articolul 1, punctul 37 din Codul de Procedură Fiscală, definește titlul de creanță fiscală ca fiind “actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța fiscală”.
Doctrina împarte titlurile de creanță în două categorii: titluri de creanță explicite și tiluri de creanță implicite.
Titlurile de creanțe fiscale explicite sunt acte juridice constituite exclusiv în scopul de a constata obligația unui contribuabil de a plăti o anumită sumă către bugetul de stat, individualizând obligația cu vocație generală instituița de legea ce reglementează venitul bugetar respectiv.
Aceste titluri sunt reprezentate de acte de impunere întocmite în forma scrisă de organele fiscale, diferite în funcție de categoria de impozite, de taxe, de contribuții și de alte sume datorate bugetului general consolidat.
Titlurile de creanțe fiscale implicite sunt acte juridice întocmite cu un alt conținut principal, dar, în subsidiar, conțin și individualizarea obligației de plată a unui impozit sau a unei taxe. Astfel, aceste acte juridice, în măsura în care constată existența și cuantumul unei obligații fiscale, sunt titluri de creanțe fiscale implicite.
Titlurile de creanțe fiscale explicite sunt următoarele:
–declarațiile fiscale sunt documente prin care se declară impozitele, taxele, contribuțiile datorate, bunurile și veniturile impozabile. Acestea se întocmesc prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de către organul fiscal.
–decizia de impunere. Potrivit articolului 95 din Codul de Procedură Fiscală, organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilește sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate în condițiile legii. Sunt asimilate deciziilor de impunere și următoarele acte administrative fiscale: deciziile referitoare la bazele de impunere, deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii, deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare, conform articolului 98 Cod de Procedură Fiscală.
–documentul de evidență întocmit de către contribuabil în cazurile prevăzute de lege. Pentru anumite obligații bugetare, titlu de creanță îl reprezintă documentul de evidență pe care acesta are obligația de a-l întocmi în condițiile și la termenele stabilite de lege. De exemplu, plătitorii de TVA au obligația de a întocmi și depune lunar/trimestrial un decont privind operațiunile realizate și taxa pe valoare adăugată ce urmează a fi platită.
–alte titluri de creanță;
Titlurile de creanțe fiscale implicite sunt următoarele:
-statul de plată a salariilor și altor drepturi salariale impozabile;
-statele de plată a veniturilor sau altor drepturi bănești cuvenite colaboratorilor externi sau altor persoane;
-documentele de plată a dividendelor cuvenite asociațiilor sau acționarilor;
-actul constatator întocmit de organul de control financiar;
-chitanțele fiscale;
