Hărțuirea la locul de muncă

Pentru stoparea acestor practici la nivelul angajatorilor din România este important ca aceștia să înțeleagă ce înseamnă hărțuirea și mai mult decât atât să implementeze măsuri eficiente în vederea investigării, constatării și sancționării acestor comportamente abuzive.

Hărțuirea la locul de muncă reprezintă, din păcate, o practică destul de des întâlnită în țara noastră, motiv pentru care este necesar să acordăm importanță acestui subiect.

În acest sens, precizăm faptul că hărțuirea poate fi de mai multe feluri, însă în principal avem în vedere hărțuirea sexuală la locul de muncă precum și hărțuirea psihologică.

În ceea ce privește hărțuirea sexuală la locul de muncă precizăm faptul că această faptă reprezintă infracțiune, aceasta fiind definită de dipozitiile art. 223 din Codul Penal conform cărora „Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

În vederea combaterii acestor comportamente angajații au la îndemână posibilitatea formulării unei sesizări/reclamaţii la nivel intern prin intermediul căreia să se precizeze atât fapta cât și persoana ce se face vinovată de aceasta. În cazul în care această sesizare/ reclamaţie nu a fost soluționată la nivelul angajatorului pe cale amiabilă, angajatul are dreptul de a sesiza, Inspecția Muncii, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și nu în ultimul rând dreptul de a se adresa cu o plângere penală la organele abilitate.

În acest sens este important să precizăm faptul că angajatul va avea la dispoziție un termen de 3 luni de la data săvârșirii infracțiunii pentru a sesiza organele penale, acestea sesizându-se la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Hărțuirea psihologică constă într-un comportament agresiv și abuziv față de un angajat sau un grup de angajați, iar acest abuz poate avea repercusiuni drastice asupra stării mintale al angajaților în cauză și deteriorează climatul la locul de muncă. Acest tip de hărțuire se poate manifesta în numeroase modalități. Cu titlu de exemplu următoarele comportamente pot constitui hărțuire psihologică: intimidarea prin limbaj/gesturi amenințătoare de orice fel, tratamentul diferențiat față de alți colegi, crearea unei presiuni prin exercitarea unei supravegheri excesive din partea angajatorului, izolarea angajatului față de restul colectivului, refuzul nejustificat de a oferi sarcini de serviciu, discreditarea abilităților profesionale ale angajatului, supraaglomerarea angajatului cu prea multe sarcini imposibil de îndeplinit în termenul stabilit,  ducând la epuizare etc.

În cazul în care un angajat se află într-o astfel de situație acesta are la îndemână  posibilitatea de a sesiza Inspecția Muncii sau Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) precum și Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați.

Inspecția Muncii poate efectua un control neanunțat la sediul angajatorului respectiv, fără a dezvălui identitatea celui ce a înaintat sesizarea precum și fără a dezvălui motivul pentru care acest control a fost demarat. De asemenea, CNCD are posibilitatea de a sancționa atât persoana vinovată de fapta de hărțuire precum și angajatorul ce a permis dezvoltarea unui astfel de comportament în cadrul societății respective.

De asemenea, angajatul are posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată cu o acțiune în constatare a hărțuirii prin intermediul căreia va avea și posibilitatea de a solicita obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri  pentru repararea daunelor morale ce i-au fost produse prin hărțuirea sa la locul de muncă.

Deși legislația în acest sens este deficitară, este important să precizăm faptul că în practică judecătorii acordă importanță acestor comportamente abuzive sancționând angajatorul, spre exemplu un salariat a avut câștig de cauză în fața angajatorului său pe aceeași problematică, respectiv hărțuirea la birou, în speță angajatorul a fost obligat să-i plătească salariatului hărțuit daune morale în valoare de 10.000 de euro plus 6.000 de lei cheltuielile de judecată. În 2016, în prima decizie de acest fel, instanța de judecată a acordat angajatului hărțuit 45.000 de lei ca despăgubiri morale plus acordarea a 8.000 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată.