După mai bine de 20 de ani de la Ordonanța nr. 52 din 28 august 1997 privind regimul juridic al francizei Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 79 din 9 aprilie 1998, prin Legea nr. 179/2019 se aduc o serie de modificări, unele de formă, altele de esență legislativă.
Impactul cel mai mare însă, îl va avea modificarea drepturilor de proprietate intelectuală care stau la baza contractului de franciză, mai concret, faptul că potrivit noilor reglementări francizorul este un profesionist care: “este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate sau a oricărui alt drept de proprietate intelectuală sau industrială”, spre deosebire de vechea dispoziție legală care prevedea obligația de a avea în mod necesar o marcă înregistrată.
Cum va afecta aceasta modificare în concret lanțul de francize?
Drepturile pe care le are un titluar asupra unei mărci înregistrate îi conferă acestuia posibilitatea de a interzice oricărui terț utilizarea fără permisiunea sa a unei denumiri, inclusiv a unui concept pe care îl are marca înregistrată la bază.
În măsura în care un profesionist care decide să creeze un business pe care să îl francizeze ulterior, nu va mai avea obligația de a înregistra o marcă înainte de a derula activitatea în sistem de franciză, dacă nu va întelege nici de principiu cât de importantă este o marcă pentru a te proteja de un eventual competitor care te poate copia în proporție de 100%, nu va avea instrumentul legal pentru a putea interzice contrafacerea serviciilor sau produselor, după caz.
În concret, dacă ne bazam strict pe drepturile de autor dobândite de creatorul denumirii lanțului de francize asupra numelui pe care îl utilizează în activitatea sa, riscul ca un terț de rea-credință să deschidă un business identic, fără a solicita niciun fel de aprobare de la owner este foarte ridicat. Legislația în materia drepturilor de autor și drepturilor conexe este extrem de lacunară în România, motiv pentru care dacă ne bazăm strict pe o acțiune civilă prin care fondatorul francizei o va putea introduce împotriva unei persoane care îl copiază, șansele de succes sunt relative, dacă nu chiar reduse.
Fară existența unui drept anterior înregistrat, care să dea posibilitatea de a solicita încetarea utilizării denumirii fără o licență, orice profesionist va putea deschide un business asemănător cu al francizorului, fără a îi solicita însă permisiunea acestuia din urmă.
În esență, contractul de faranciză este tocmai un contract de licență a unei mărci în anumite condiții de teritorialitate si modalități care prevăd partea financiară, cost inițial, redevențe, etc. Nu doar că nu ar mai exista forța legală de a interzice unui terț utilizarea denumirii și a conceptului, dar nici nu ar exista nici posibilitatea de a solicita orice fel de despăgubiri, nici ca fondator al lanțului de fanciză, dar nici ca francizat de bună-credință plătitor de redevențe.
Spre exemplu, un profesionist din Suceava decide să deschidă o franciză de tip restaurant în orașul său, fiind primul și singurul care preia conceptul de la un restaurant de tip franciză din Brașov. Încheie un contract de franciză cu toate costurile implicite si constată ca peste 2 luni mai deschide un restaurant similar din punct de vedere conceptual precum și ca denumire și un al doilea comerciant. Nici francizatul și nici francizorul, în lipsa unei mărci înregistrate anterior, nu au posibilitatea de a se opune existenței celui de-al doilea. Dacă s-ar depune o acțiune în instanță prin care s-ar solicita pronunțarea unei hotărâri care să îl oblige pe terțul de rea-credință să mai desfășoare activitatea respectivă, reclamanții nu ar avea temeiul necesar de drept, iar șansele ca acțiunea să fie admisă ar fi minime. Deși ar fi invocate drepturile de autor asupra conceptului creat si asupra denumirii, și pârâtul poate avea argumente solide prin care să arate că este suficient de diferit încat să poată coexista.
Dacă francizorul nu are posibilitatea să le ofere protecție francizaților săi în ceea ce privește limitarea teritorială a altora care să promoveze același business, va trebui să se asigure că îi poate susțne și despăgubi dacă nu ia măsuri împotriva terților.
Nu același lucru se poate spune despre drepturile asupra unui desen industrial care, spre deosebire de cele oferite de drepturile de autor, au o legislație mai complexă la bază și au aptitudinea de a susține și de a ajuta mai mult titluarul conceptului de franciză.
Un exemplu elocvent îl constituie un francizor care decide să deschidă un magazin care vinde produse foarte diferite de tot ce există pe piață în acel moment din gama respectivă (vată pe băț pătrată și de culoare verde) și înregistrează forma produsului ca desen industrial. Acesta va avea posibilitatea să ofere drepturi de proprietate industrială francizaților săi constând inclusiv în dreptul de a utiliza desenul care se înregistrează exact ca și mărcile fie la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci dacă este la nivel național, fie la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală la nivel european și Organizația Mondială a Proprietății intelectuale, la nivel internațional.
Dacă totuși decizia este de a merge strict pe drepturi de autor care sunt veritabile drepturi de proprietate intelectuală, dar fără un cadru legislativ și o susținere a practicii instanțelor la fel de mare, se recomandă totusi înregistrarea denumirii și conceptului în Registrului Național de Opere (R.N.O.) al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, care oferă o dată certă materialelor respective, opozabilă terților în cazul unui litigiu.
Tot în R.N.O. se recomandă și înscrierea manualului de franciză pe care îl realizează pentru business-ul său un francizor, în vederea evitării copierii know-how-ului și detaliilor operaționale și logistice deosebite care îl pot diferenția în piață. Cu atât mai mult, se recomandă protejarea materialelor utilizate în activitatea comercială de către profesioniștii care francizează afaceri de tip cursuri de specialitate, work-shopuri de învățare, școli și gradinițe netradiționale, magazine de haine cu design original, etc.
Recomandarea specialiștilor în domeniul proprietății industriale precum și a avocaților care activează în domeniul proprietății intelectuale este să se aleagă în continuare varianta înregistrării unei mărci înainte de a demara unitatea-pilot care va sta la baza deschiderii unui lanț de francize.
Avocat Raluca Comanescu
