Relațiile de muncă sunt guvernate de principiul bunei-credințe. Având această premisă, atunci când părțile decid de comun acord încetarea colaborării, urmează să stabilească ce drepturi și obligații se sting prin actul de încetare în urma căruia angajatorul va da, prin organele sale de conducere, decizia de încetare a contractului individual de muncă.

În funcție de postul pe care îl ocupă un salariat în cadrul unei întreprinderi, acordul de încetare poate sa conțină clauze diferite. În speță, dacă vorbim despre o poziție de conducere, alături de alte clauze, actul va conține și predarea de gestiune pe care a ținut-o pe durata derulării raporturilor de muncă, indicând în cadrul acesteia toate documentele, înscrisurile, inventarul de mijloace fixe pe care le deținea, inclusiv sume de bani sau bunuri.

În cazul șefilor de departamente, se poate impune și predarea fizică a dosarelor pe care le gestionau în cadrul funcției pe care o ocupă. Cu titlu de exemplu, în departamentul de resurse umane, se vor preda către o persoană împuternicită de angajator, sau chiar administratorului societății, toate dosarele de personal, regulamentul intern al societății valabil la data încetării colaborării, dosarul care conține contractul colectiv de muncă la nivel de societate împreună cu toate actele prealabile, documente legate de alegerea reprezentanților salariaților, planificarea concediilor pe anul în curs, etc.

Importanța predării documentelor pe care le are în gestiune un salariat în cazul încetării colaborării are o importanță majoră în ecologia unei societăți datorită faptului că va ușura semnificativ preluarea de către angajator a situației la zi și va facilita integrarea unui nou salariat pe aceeași poziție fără a afecta decât într-o foarte mică măsură activitatea firmei.

Alături de predarea de gestiune și de documente, orice angajator trebuie să se preocupe de preluarea bunurilor pe care salariatul le utiliza în exercitarea funcției sale, de la autoturisme, la telefon mobil, laptop, tabletă sau alte mijloace, prin semnarea unui proces verbal de predare primire care trebuie să fie identic cu cel pe care l-au semnat la începutul colaborării. În cazul utilizării de aparatură tehnologică este necesară predarea inclusiv a parolelor pe care angajatul le utiliza pentru deblocarea fiecărui gadget în parte, precum este util ca în cazul autoturismelor să se realizeze predarea actelor mașinii constând nelimitat în certificat de înmatriculare, poliță de asigurare pentru răspundere civilă, vignetă și nu în ultimul rând predarea cardurilor pentru carburant, atunci când este cazul.

În departamente precum cel de vânzări, un pas important la încetarea raporturilor de muncă este predarea portofoliului de clienți pe care îl gestiona salariatul, această listă aparținând în totalitate angajatorului, având în vedere că a fost constituită pe parcursul derulării contractului de muncă și face parte din activitatea curentă pe care o presta angajatul pentru companie.

La semnarea acordului de încetare între părți se vor consmena, după caz toate drepturile salariale pe care angajatorul urmează să le platească salariatului, la zi, incluzând bani pentru concediu neefectuat, bonusuri, ore suplimentare, salarii compensatorii. Deși compensațiile în bani sunt specifice concedierilor, nu încetării raportului de muncă prin acordul părților, totuși Codul muncii nu prevede nicio interdicție pentru angajator să îi ofere fostului salariat orice sume de bani pe care le consideră, în funcție de întelegerea părților. Mai mult, dat fiind faptul că încetarea unui contrat de muncă prin acordul părților nu îi dă dreptul fostului angajat la accesarea indemnizației de șomaj, salariile compensatorii pe care angajatorul le platește constituie un sprijin pentru fostul salariat.

Tot în acordul părților ca document semnat este util să fie asumată păstrarea confidențialității tuturor informațiilor cu care angajatul a intrat în contact pe durata colaborării întrucât practica a arătat că în cele mai multe cazuri acesta din urmă va migra către o altă societate care are obiect de activitate identic sau similar cu cea de la care a plecat. Pentru acest motiv, este de esența acordului să fie menționată obligația de păstrare a confidențialității și interdicția divulgării oricăror informații care pot prejudicia firma din care pleacă. Prin informații confidențiale se întelege know-how, denumirea clienților, a furnizorilor, metode de lucru, strategii și planificare, etc.

În cazul în care prin contractul individual de muncă angajatorul a stabilit și o clauză de neconcurență, respectănd desigur și obligațiile banești ce decurg din aceasta, acordul de încetare poate cuprinde și asumarea obligației de respectare a principiului de neconcurență potrivit cu care salaritul nu va putea presta în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la fostul său angajator. Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.

Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Nu în ultimul rând, tot în cadrul acordului de încetare se poate insera o clauză de cesiune a drepturilor de autor atunci când în îndeplinirea atribuțiilor ce țineau de contractul individual de muncă a fost creată și o opera artistică ce se subscrie drepturilor de autor. În lipsa unei clauze contractuale contrare, drepturile patrimoniale aparţin autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de către terţi, numai cu consimţământul angajatorului şi cu recompensarea acestuia pentru contribuţia la costurile creaţiei. Utilizarea operei de către angajator, în cadrul obiectului de activitate, nu necesită autorizarea angajatului autor.

Tot în lipsa unei clauze contrare, angajatorul este îndreptăţit să îi pretindă autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obţinute din utilizarea operei sale, pentru a compensa costurile suportate de angajator pentru crearea operei de către angajat, în cadrul atribuţiilor de serviciu și aceste sume pot face parte din acordul de încetare semnat de ambele părți.

Avocat Raluca Comănescu

Lasă un comentariu