Prin Decretul prezidențial cu Nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României au fost restrânse o serie de drepturi și libertăți fundamentale printre care și libertatea întrunirilor și în mod particular dreptul la grevă.
Scopul prevederilor a fost acela de prevenire a răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 între salariați cu toate că, prin continuarea desfășurării activității operatorilor economici, precum și prin consecințele de orgin financiar-economic pe care salariații le-au suferit, riscul la organizarea de greve este unul iminent.
Cu toate acestea, proiectul de lege în vigoare dupa promulgarea de către Președintele României, începând cu data de 15 mai 2020, menține măsura restrângerii temporare și, după caz, graduale, ale exercițiului liberei circulații, libertății întrunirilor, dreptului la muncă, libertății economice, dreptului la învățătură, dreptului la viață intimă, familială și privată, dreptului la grevă, precum și ale exercițiului altor drepturi și libertăți fundamentale.
Greva, astfel cum este prevăzută de Legea cu nr. 53/2003 privind Codul muncii și de Legea cu nr. 62/2011 a dialogului social reprezintă dreptul salariaților de a înceta colectiv și voluntar lucrul într-o unitate. Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii prevăzute de lege, numai după desfăşurarea grevei de avertisment şi dacă momentul declanşării acesteia a fost adus la cunoştinţa angajatorilor de către organizatori cu cel puţin două zile lucrătoare înainte.
În legislația națională sunt prevăzute mai multe tipuri de grevă:
Greva de avertisment – nu poate avea o durată mai mare de două ore, dacă se face cu încetarea lucrului, şi trebuie, în toate cazurile, să preceadă cu cel puţin două zile lucrătoare greva propriu-zisă.
Greva de solidaritate – poate fi declarată în vederea susţinerii revendicărilor formulate de angajaţii din alte unităţi aparţinând aceluiaşi grup de unităţi sau sector de activitate.
Greva propriu-zisă – hotărârea de declarare a grevei se ia de către reprezentanţii angajaţilor sau ai sindicatului, cu acordul scris a cel puţin unei pătrimi din numărul angajaţilor unităţii sau, după caz, ai subunităţii ori compartimentului.
Greva poate fi declarată numai pentru interese cu caracter profesional, economic şi social ale angajaţilor și nu poate urmări realizarea unor scopuri politice. Angajaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împiedice continuarea activităţii de către cei care nu participă la grevă.
Organizatorii grevei au obligaţia ca pe durata acesteia să protejeze bunurile unităţii şi, împreună cu conducerea unităţii, să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi a instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau pentru sănătatea oamenilor.
Pentru pagubele materiale provocate de către participanţii la grevă, angajatorul se poate adresa instanţei competente pentru despăgubiri.
Pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, al angajatului se suspendă de drept. Pe perioada suspendării se menţin doar drepturile de asigurări de sănătate.
Dacă angajatorul apreciază că greva a fost declarată sau se derulează cu nerespectarea legii, acesta se va putea adresa Tribunalului în a cărui circumscripţie se află unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicită instanţei încetarea grevei.
Astfel, în contextul legislativ actual, în oricare dintre cele 3 situații diferite de grevă s-ar afla, salariații trebuie să ia la cunoștință despre faptul că acest drept este în continuare restrâns și ca în eventualitatea organizării în grupuri de încetare a prestării muncii pentru angajator, acesta din urmă se poate adresa instanței de judecată care, fără echivoc, va pronunța o hotărâre judecătoreasca prin care o va declara ilegală. Tribunalul fixează termen pentru soluţionarea cererii de încetare a grevei, care nu poate fi mai mare de două zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, şi dispune citarea părţilor. Tribunalul şi curtea de apel soluţionează cererea sau, după caz, apelul, potrivit procedurii prevăzute pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă.
Mai mult decât atât, orice prejudicii ar putea apărea de partea societății angajatoare în aceasta perioadă pot fi suportate de salariați, fiind necesară de asemenea depunerea unei acțiuni în răspundere civilă.
Nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul militar şi personalul cu statut special din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, al Ministerului Justiţiei şi din instituţiile şi structurile din subordinea sau coordonarea acestora, inclusiv al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, al Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, personalul angajat de forţele armate străine staţionate pe teritoriul României, precum şi alte categorii de personal cărora li se interzice exercitarea acestui drept prin lege.
În unităţile sanitare şi de asistenţă socială, de telecomunicaţii, ale radioului şi’ televiziunii’ publice, în transporturile pe căile ferate, în unităţile care asigură transportul în comun şi salubritatea localităţilor, precum şi aprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electrică, căldură şi apă, în mod normal greva este permisă cu condiţia ca organizatorii grevei să asigure serviciile, dar nu mai puţin de o treime din activitatea normală.
Cu toate acestea, conform proiectului de lege privind starea de alertă, grevele organizate în aceste sectoare de activitate sunt interzise.
Avocat Raluca Comănescu
