În cadrul procedurii executării silite, debitorii au posibilitatea de a formula contestație la executare împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare ce a fost îndeplinit contrar normelor care reglementează modul de aducere la îndeplinire a actului de executare silită.
Desigur, în cadrul contestației la executare, debitorii solicită cel mai adesea, pe cale accesorie și întoarcerea executării silite care presupune o restabilire a situație anterioare a debitorului care a fost executat în baza unui act care nu a respectat rigorile legii (spre exemplu: poprirea conturilor fără înștiințarea prealabilă a debitorului despre măsură înființării popririi). Însă, dreptul la întoarcerea executării a fost reglementat de legiuitor distinct, în cadrul art. 723 Cod procedură civilă, permițând astfel debitorilor să își exercite acest drept și pe cale separată, în cazul în care nu au solicitat întoarcerea la executare în cadrul contestației la executare sau în cazul în care titlul executoriu în baza căruia a fost demarată procedura executării silite a fost desființat în cadrul unul litigiu separat.
Art. 723 Cod procedură civilă prevede următoarele: “În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.”, iar cea mai des întâlnită situație în care titlul executoriu este desființat este cea a hotărârilor (titluri executorii) care sunt desființate în căile extraordinare de atac ca urmare a casării/anulării hotărârii.
De la momentul la care instanța competentă decide asupra căii extraordinare de atac formulată de către partea interesată și pronunță o hotărâre de admitere, în patrimoniul părții interesate se naște și dreptul de întoarcere la executare prevăzut de art. 723 Cod Procedură civilă, în cazul în care hotărârea ce a făcut obiectul caii extraordinare de atac a fost pusă în executare până la soluționarea caii extraordinare de atac.
Cel mai simplu exemplu este cel al deciziilor pronunțate de către instanțele de apel care potrivit art. 633 pct. 1 Cod procedură civilă sunt executorii dacă legea nu prevede altfel. Astfel, partea care câștigă în apel poate pune hotărârea pronunțată de instanța de apel în executare, chiar dacă aceasta este supusă recursului potrivit legii, asumandu-și riscul ca în cazul în care va pierde în recurs să fie obligată la restabilirea situației anterioare a parții care a pierdut în apel. Nimic nu împiedică partea interesată ca în cadrul căii extraordinare de atac să solicite instanței competente să dispună inclusiv cu privire la restabilirea situației anterioare, făcând dovada, în cadrul căii exercitate, actelor de executare ce au fost efectuate asupra sa. Desigur, în cazul în care instanța de control omite să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, partea interesată își vă putea exercita acest drept pe cale separată. Această posibilitate fiind în mod expres reglementată de către legiuitor în cadrul art. 724 alin. (3) Cod procedură civila.
Instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite va fi instanța de executare care este stabilită în funcție de criteriile prevăzute de art. 651 Cod procedură civilă. Reclamantul (debitorul care a fost supus procedurii executării silite) va avea obligația de a achita o taxă de timbru ce este stabilită de OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru în cadrul art. 10: „Cererile de întoarcere a executării silite se taxează, în toate cazurile, cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 5.000 lei, şi cu 300 lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 5.000 lei”. Judecarea cererii se va face de urgență și cu precădere, având în vedere drepturile lezate ale debitorului ce a fost supus procedurii executării silite în baza unui titlu executoriu ce a fost anulat.
Avocat Silviu Cipu
