Conceptul de mobbing este relativ nou pentru marea majoritate a populaţiei din România. Mobbing-ul, cunoscut sub denumirea de hărţuire, intimidare la locul de muncă, este un fenomen real şi răspândit în societatea românească actuală. Mobbing-ul este un fenomen organizaţional, o formă de agresiune psihică, exercitată pe o perioadă de timp de câteva luni, de unul sau mai mulţi colegi faţă de un altul, printr-o serie de acţiuni menite să izoleze persoana vizată.
Termenul de mobbing a fost pentru prima dată folosit de către psihologul suedez Heinz Leymann, în anul 1984. Acesta a efectuat o serie de studii şi analize asupra comportamentelor angajatorilor la locul de muncă, definind mobbing-ul ca fiind „o comunicare ostilă şi lipsită de etică, care este direcţionată într-un mod sistematic de către unul sau mai mulţi indivizi către un alt individ care, din cauza hăţuirii, este împins către o poziţie de defensivă, neajutorată şi este menţinut în acea stare prin continuarea activităţilor hărţuitoare.”
Mobbingul presupune acţiuni care vizează desconsiderarea în faţa colegilor, îngrădirea posibilităţii de exprimare, marginalizarea şi chiar izolarea, discreditarea profesională, poate indica, de asemenea, atacuri verbale directe şi indirecte, dar şi atacuri fizice.
Mobbing-ul are consecinţe grave atât pe plan profesional, cât şi pe plan psihologic şi fizic asupra victimei. Ca efect al acţiunilor de „mobbing”, victima în cauză este adusă în situaţia în care îşi dă demisia sau cade într-o poziţie ierarhică inferioară.
Mobbing-ul afectează performanţa profesională a victimei conducând la alienare, demoralizare, pierderea încrederii în potenţialul profesional, la imposibilitatea de a-şi duce la îndeplinire sarcinile, la un randament scăzut la locul de muncă.
Pe plan psihologic şi fizic, consecinţele mobbing-ului asupra angajaţilor victime sunt catastrofale, intrând în categoria problematicii sănătăţii muncii. Vorbim aici de efecte grave în planul sănătăţii precum migrene, depresii, insomnie, şocuri emoţionale, metabolism afectat, preinfarct. De foarte multe ori victimele mobbingului ajung să divorţeze, recurg la exces de tutun, de alcool, de droguri, la utilizarea de medicamente antidepresive, putându-se ajunge chiar la tentative de suicid.
În cele mai multe cazuri, angajaţii – victimele mobbing-ului, ajung să demisioneze, întrucât nu mai fac faţă presiunilor şi atmosferei negative de la locul de muncă.
Existenţa în organizaţii a unor fenomene de mobbing este total ineficientă pentru organizaţie ansamblul ei, având implicaţii directe asupra performanţei muncii tuturor angajaţilor.
Mobbing-ul apare ca urmare a unor deficienţe în activitatea de management a resurselor umane din organizaţii, a unor schimbări organizaţionale rapide, ca urmare a nesiguranţei locului de muncă, a stresului organizaţional şi nu în ultimul rând ca urmare a culturii organizaţionale care tolerează sau nu recunoaşte comportamentele de hărţuire morală reprezentând o problemă gravă.
Efectele crizei economice se resimt încă acut asupra pieţei forţei de muncă îndeosebi la nivelul Uniunii Europene, dar şi în ţara noastră. În cadrul unui climat de nesiguranţă asupra locului de muncă, în faţa unor rate foarte ridicate ale şomajului, în special în rândul populaţiei tinere, fenomenul de mobbing i-a amploare, atât în ţara noastră cât şi în cadrul Uniunii Europene. Un număr aproximativ de 12 milioane de angajaţi din cadrul Uniunii Europene, adică 9% din angajaţi, sunt victime ale mobbing-ului conform statisticilor.
În România, primul studiu amplu asupra acestui fenomen a fost realizat de către Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) în anul 2011 în cadrul unui proiect finanţat din fonduri europene împreună cu Asociaţia COLFASA şi partenerii săi, şi indică un procent de 8% din angajaţii români ca fiind victime ale mobbing-ului.
Aşa cum concluzionează studiul realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV), direcţiile acţiune trebuie îndreptate către politicile de prevenire şi combatere a discriminării la locul de muncă şi politicile din zona reglementării relaţiilor de muncă.
Cunoaşterea şi conştientizarea la nivelul întregii societăţi a existenţei fenomenului de mobbing este primul pas în vederea combaterii acestuia.
Lector drd. Raluca Contanu
Profesor asociat Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Universitatea din Bucureşti
2 comments
Sergiu
January 31, 2017 at 2:48 pm
Bună ziua.Ma numesc Sergiu sunt un angajat care de mai bine de doi ani am parte de un astfel de tratament din partea șefului dar azi am fost anunțat că de mâine nu mai am voie să stau împreună cu colegii ci am fost pus singur în spatele incintei întrunite colt cu o camera de luat vederi îndreptată spre mine pe un scaun.Mentionez că am stat 10 ani la acest loc de muncă împreună cu colegii.Va rog dacă puteți să mă îndrumați ce sa fac pentru că nu vreau să demisionez
Grecu si Asociații
February 22, 2017 at 1:36 pm
O solutie la problematica expusa ar fi inaintarea unei adrese catre angajatorul dumneavoastra prin intermediul careia sa ii puneti in vedere faptul ca, raportat la dispozitiile legale, ar fi fost necesar consimtamantul dumneavoastra expres si neechivoc privind supravegherea video in aceasta modalitate, astfel ca masura dispusa fara respectarea acestei conditii ar putea fi considerata abuziva. Indicat ar fi sa precizati, de asemenea, faptul ca vi se incalca dreptul la egalitate de tratament, angajatorul aplicand pentru dumneavostra o masura discriminatorie fata de ceilalti salariati, motiv pentru care poate fi sanctionat de autoritatile competente.