Negocierea contractelor colective de muncă. Particularități specifice stării de alertă.
Obligația negocierii colective se naște atunci când o societate are peste 21 de salariați și apare necesitatea dezbaterii oportunității încheierii unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate în cadrul căruia părțile să reglementeze drepturile și obligațiile reciproce care vor avea efect de lege între părți.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii precum și a Legii dialogului social cu nr. 62/2011 angajatorul negociază cu reprezentanții salariaților care sunt aleși în cadrul unei adunări generale prin votul a cel puțîn jumătate din numărul total al salariaților.
Inițiativa negocierilor trebuie să aparțină angajatoului și convocarea în sensul demarării acestor discuții trebuie să se realizeze de îndată ce compania sesizează atingerea numărului minim de salariați și cu cel puțîn 45 de zile înainte de expirarea unui contract colectiv de muncă, atunci când există deja încheiat. Dacă angajatorul nu întreprinde nicio acțiune în acest sens, salariații își pot alege un reprezentant care are posibilitatea de a iniția discuțiile printr-o convocare la care angajatorul trebuie să răspundă într-un termen de maximum 10 zile.
În practică, scrisoarea de invitație la negociere poate fi însoțită de o lista de subiecte deschise pentru ordinea de zi care constituie baza discuțiilor cu reprezentanții salariaților. Acestea pot face referire atât la condițiile de muncă sau salarizare precum și la sisteme de loializare, sau reguli de încetare a raporturilor cu acordul părților, concedii, etc. Părțile au libertatea de a contracta așa cum consideră, câtă vreme nu se încalcă drepturile fundamentale ale salariaților și se respectă egalitatea în negociere.
Transmiterea punctelor principale de discuție are că scop posibilitatea reprezentanților salariaților de a disemina informația în rândul angajaților care i-au mandatat și de a consulta punctul lor de vedere pentru că negocierile să fie reale și efective. Reprezentanții salariaților au capacitatea de a dezbate orice subiect în numele și pe seama salariaților, nu există nicio interdicție de a lua decizii spontane însă dialogul veritabil se realizează atunci când colegii sunt consultați în mod efectiv. Astfel, angajatorul având resursele necesare de redactare poate transmite chiar un prim draft de contract colectiv de muncă pe care salariații să îl analizeze și să revină cu completări sau sugestii de modificare.
La o prima ședința, se stabilesc informațiile publice și cele cu caracter confidențial pe care angajatorul le va pune la dispoziția reprezentanților salariaților și se prezintă situația economico-financiară a firmei, situația ocupării forței de muncă și alte aspecte care clarifica statusul companiei. Tot în prima ședința se poate discuta componentă nominală a echipelor de negociere, se desemnează persoanele care vor semna contractul colectiv de muncă locul și calendarul reuniunilor și durata maximă a negocierilor, dacă este cazul.
Legislația în vigoare la momentul actual nu prevede obligativitatea încheierii unui contract colectiv de muncă ci doar demararea unor negocieri în cadrul cărora există și posibilitatea că părțile să concluzioneze că nu este totuși necesar un astfel de contract. Această varianta de abordare poate apărea de regulă în societățile structurate departamental în care specificul muncii este foarte diferit între angajații firmei și aceștia din urmă nu au interese comune sau nici măcar similare. Într-o atare situație, angajatorul nu poate face niciun fel de presiuni la adresa reprezentanților salariaților în sensul obligării acestora de a ajunge la o înțelegere. Cu toate acestea, din punct de vedere al responsabilității și al eficienței dialogului social este recomandat că în procesul verbal de negociere să se stabilească o reluare a discuțiilor la un interval relativ de timp pentru a da posibilitatea ambelor părți de a își schimbă poziția în viitor.
În perioada stării de urgență, potrivit Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea pandemiei de COVID-19 valabilitatea contractelor colective de muncă și a acordurilor colective de muncă se prelungește pe durata stării de alertă, precum și pentru o perioadă de 90 de zile de la încetarea acesteia, iar obligația de inițiere a negocierilor se naște în 45 de zile de la încetarea stării de alertă. Deși nu se specifică în mod clar și detaliat ce se întâmplă cu acele societăți care nu aveau un număr de minimum 21 de salariați înainte de pandemie însă i-au angajat pe parcurs, prin interpretarea textului de lege ajungem la concluzia că obligația de convocare la negocierile inițiale se amână pentru după încetarea stării de alertă, dat fiind contextul economico-social incert. Tot din economia textului se înțelege și faptul că se mențîn clauzele contractelor colective de muncă ce expiră pe durata stării de alertă, iar pentru acei angajatori care se aflau în negocieri colective există posibilitatea de a le suspendă pentru o dată ulterioară încetării stării de alertă.
Regulile stabilite în contractele colective de muncă sunt aplicabile tuturor salariaților dintr-o companie fără excepție și orice încălcare a acestora de către angajator echivalează cu încălcarea clauzelor din contractele individuale de muncă, atrăgând răspunderea în față autorităților competente prin plata unor amenzi de până la 10 000 lei.
Avocat Raluca Comanescu
