În contextul modern al digitalizării și al transformărilor economice rapide, telemunca a devenit o componentă esențială a mediului de muncă. În România, acest regim de muncă este reglementat prin Legea nr. 81/2018, care stabilește cadrul legal pentru desfășurarea activității de telemuncă, asigurând astfel drepturile și obligațiile atât ale angajatorilor, cât și ale angajaților. Conform legii antereferite, telemunca reprezintă o formă de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat şi voluntar, îşi îndeplineşte atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţine în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.
Începând cu data de 1 ianuarie 2024, prin O.U.G. nr. 115/2023, au fost abrogate facilitățile fiscale pentru suma de 400 lei acordată telesalariaților. Astfel, scutirea de taxe salariale pentru suma de până la 400 de lei pentru acoperirea cheltuielilor cu telemunca a fost eliminată din Codul Fiscal. Totodată, Legea nr. 241/2023 instituie începând cu luna iulie a anului curent, posibilitatea salariaților care au în întreținere copii în vârstă de până la 11 luni de a solicita 4 zile pe lună de muncă la domiciliu sau în regim de telemuncă, cu excepția situațiilor în care natura sau felul muncii nu permite desfășurarea activității astfel.
În sarcina salariaților este prevăzută obligația de a se asigura că dispun de toate mijloacele necesare pentru realizarea atribuțiilor de serviciu.
Prin O.U.G. nr. 36/2021 s-a eliminat obligația ca activitatea să se desfășoare „cel puțin o zi pe lună” în regim de telemuncă. Legea nu specifică numărul exact de zile pe lună pentru telemuncă, subliniind importanța unei prestări constante a activității la distanță, fără a cere ca întreaga activitate sau majoritatea zilelor lucrătoare să fie în acest mod.
În mod esențial activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voință al părților, fiind o prevedere expresă existentă în contractul individual de muncă sau introdusă printr-un act adițional. Astfel, refuzul salariatului de a accepta telemunca nu poate fi utilizat drept temei pentru modificarea unilaterală a contractului individual de muncă sau pentru aplicarea de sancțiuni disciplinare împotriva acestuia. Angajatorul poate solicita și, cu acordul scris al telesalariatului cu normă întreagă, acesta poate efectua ore suplimentare de muncă.
De asemenea, angajatorul poate verifica activitatea telesalariatului în principal prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, conform prevederilor stipulate în contractul individual de muncă, regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil.
Prin O.U.G. nr. 36/2021, locul de desfășurare a telemuncii nu mai este impus de lege, permițând telesalariatului să aleagă liber locul unde își desfășoară activitatea, inclusiv posibilitatea de a-l modifica fără notificarea angajatorului. În plus, modalitatea de evidențiere a orelor de muncă prestate de telesariat se determină raportat la prevederile Codului Muncii, mai exact în condițiile stabilite cu salariații prin acord scris.
Telesalariatul are dreptul la toate beneficiile prevăzute de lege, regulamentul intern și contractul colectiv de muncă aplicabil, similare celor acordate salariaților care își desfășoară activitatea la sediul sau domiciliul angajatorului. În scopul protejării confidențialității informațiilor, telesalariatul este obligat să păstreze secretul și să asigure confidențialitatea documentelor utilizate în exercitarea activității de telemuncă.
Nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 81/2018 atrage sancțiuni contravenționale în sarcina angajatorului.
Pentru mai multe informații sau orice întrebări suplimentare, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați:
➡ Telefon: (+4) 031 426 0745
📧 Email: office@grecupartners.ro
Suntem aici pentru a vă ajuta și pentru a oferi suportul nostru legal la toate situațiile dumneavoastră.
Așteptăm cu nerăbdare să discutăm cu dumneavoastră.
Avocat Ana Maria Nistor
