Obligaţia de confidenţialitate în negocierile precontractuale

Confidenţialitatea informţiilor divulgate de părţi în faza precontractuală reprezintă o obligaţie legală, prevazută în mod expres de art. 1184 din Noul Cod Civil care dispune în teza a doua a textului, faptul că încălcarea acesteia atrage răspunderea părţii în culpă.

Aceasta obligaţie subzista şi în situaţia în care parţile nu finalizează negocierile printr-un contract, ci doar avansează cererea de ofertă, sau oferta şi discuţii ulterioare pe latura ofertei, dupa caz, fara a se încheia propriu-zis contractul generator de efecte juridice.

Pe de-o parte trebuie făcută deosebirea între ce informaţii sunt confidenţiale în negorierile purtate între părţi, iar pe de altă parte trebuie stabilit momentul când începe obligaţia de a păstra secretul şi când poate fi atrasă răspunderea în mod concret.

Informatiile confidenţiale sunt reprezentate de toate datele pe care parţile le comunică între ele, cu sau fără menţiunea “confidenţial”, altele decât cele publice privind identificarea parţilor, domeniul de activitate sau portofoliile acestora, în cazul profesioniştilor. Caracterul confidenţial este dobandit în momentul în care parţile îsi exprimă iniţiativa de a contracta, indiferent daca informaţia transmisă priveşte una dintre părţi sau pe ambele.

Cu toate acestea, cu titlu de prevenţie şi pentru a crea contextul necesar în care poate fi atrasă răspunderea părţii dobânditoare a informaţiilor, care poate să le divulge cu rea-credintă, sau chiar şi în mod intenţionat, este important de specificat înainte de initierea negocierilor, faptul că discuţiile sunt protejate de confidenţialitate şi că nu există permisiunea divulgării acestora către terţi. În acest fel, nu se poate pune problema faptului că cel informat nu a cunoscut sau nu putea sa cunoască despre caracterul confidenţial al datelor transmise, precum nici nu exista riscul negării acestui fapt concret comunicat.

În cazul în care nu se specifică de la iniţierea negocierilor faptul că informaţiile ce urmeaza a fi obiectul contractului, chiar daca acesta va fi încheiat sau nu, sunt confidenţiale, va fi dificil de dovedit că acele informaţii nu puteau fi dobândite de parte din altă sursă, ori că nu reprezentau informatii publice din punctul de vedere al parţii răspunzatoare de încălcarea confidenţialităţii.

Recomandat este că nu doar sa specificăm acest lucru înainte de iniţierea schimbului de informatii utile în negociere, ci sa încheiem un acord de confidenţialitate care sa stabilească în mod clar faptul că toate informaţiile pe care părţile urmează să le primească reciproc sunt protejate de secretul precontractual al negocierilor.

Acest lucru nu este necesar în toate cazurile, excepţie făcând iniţierea discuţiilor cu un avocat, profesie ce are la bază, printre altele, principiul păstrării secretului profesional, corespondenţa cu acesta fiind sub protecţia confidenţialităţii ca fapt prezumat.

O alta exceptie o reprezintă divulgarea informaţiilor în faţa instanţelor judecătoreşti, a autorităţilor sau a instituţiilor de stat care impun în dezlegarea anumitor soluţii comunicarea de informatii privind clauzele contractuale.

În cazul încălcării caracterului confidenţial al negocierilor dintre părţi, atragerea răspunderii părţii în culpă, intră sub egida răspunderii civile delictuale, fiind obligatoriu sa fie îndeplinite condiţiile prevazute de art. 1349 şi urmatoarele din Noul Cod Civil, în speţa să existe un prejudiciu pe care partea reclamantă sa îl poată dovedi, obligând în acest fel partea răspunzatoare la repararea lui.

Nu în ultimul rând, trebuie lămurită situaţia de fapt foarte des întâlnită dealtfel, în care se trimit oferte unui public nedeterminat, fie sub formă de newsletter, fie sub formă de scrisoare de înaintare a unei propuneri de colaborare, fie sub forma de informatie pe site-urile profesionistilor sau afisata la avizier, în cazul agenţiilor imobiliare. Ne punem astfel întrebarea daca acea informaţie precontractuala mai este confidenţială, avand în vedere că un numar nedeterminat de persoane iau act despre detaliile ofertantului, urmand ca prin acceptarea ofertei de către o persoana, fizică sau juridică, să se încheie un contract care teoretic ar trebui protejat de obligaţia de confidenţialitate.

În acest caz, se aplică prevederile art. 1189 din Noul Cod Civil care apreciază propunerea adresata unor persoane nedeterminate ca fiind oferta doar în măsura în care aceasta rezulta din lege, uzante sau în mod neîndoielnic din împrejurari, în caz contrar fiind o simpla intentie de negociere, drept urmare informaţiile nu pot fi protejate de confidenţialitate, fiind comunicate intr-un sens foarte larg.

Cu toate acestea, daca intentia de negociere, printr-o cerere de ofertă devine ulterior ofertă în sensul legii, informaţiile dobândite devin particularizate şi ia nastere obligaţia de confidenţialitate care protejează părţile pe tot cuprinsul negocierilor.

În cazul în care, în perioada precontractuală sunt dezvaluite informatii ce fac obiectul unor drepturi de proprietate intelectuală, ambele părţi urmează să mentioneze acest lucru, incidente fiind Legea 84/1988 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea 8/1996 privind drepturile de autor, care oferă o protecţie suplimentară celei privind răspunderea civila delictuală, prin articolele care stipulează în mod clar faptul că drepturile de proprietate intelectuală sunt protejate şi încălcarea acestora atrage raspunderea parţilor.

Acordul uneia dintre părţile care negociază un contract de a dezvalui informaţia confidenţială către terţi exonerează de raspundere pe cel care o face.

Leave A Comment