Aleksandr Sergheevici Pușkin nr. 8, sector 1, București, C.P. 011996
(+4) 0745 007 311

Obligațiile comercianților privitoare la garanția comercială în spațiul e-commerce.

Curtea de justiție a Uniunii Europene a decis în cauza C-179/21, Victorinox că un comerciant care oferă, pe site-uri precum Amazon, un bun pe care nu l-a produs el însuși trebuie să informeze consumatorul cu privire la garanția producătorului în cazul în care face din aceasta un element central sau decisiv al ofertei sale.

În speță, o societate germană care vindea produsul unui producător elvețian nu oferea nicio informație referitoare la vreo garanție oferită de societatea germană sau de un terț, însă cuprindea un link prin intermediul căruia utilizatorul putea accesa o fișă de informații redactată de producător.Practic, lipsa de informații privind garanția producătorului a fost considerată de o societate concurentă ca fiind o  practică înșelătoare.

Ce este, de fapt, garanția comercială la care face referire Decizia CJUE? După cum este definită în Directiva privind protecția consumatorului, garanția comercială reprezintă un angajament din partea comerciantului sau a unui producător față de consumator, suplimentar  față de obligațiile legale referitoare la garanția de conformitate, de a rambursa prețul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreține bunurile în caz de neconformitate. A se remarca faptul că între garanția legala de conformitate și cea comercială există o diferență semnificativă în ceea ce privește temeiul lor, prima fiind obligatorie conform legii, în timp ce a doua este facultativă, oferită voluntar de comerciant sau producător.

Din analiza Curții reiese faptul că, atunci când comerciantul vinde produse fabricate de o entitate terță, are obligativitatea de a informa consumatorul  asupra elementelor esențiale referitoare la acest bun cum ar fi:

  • Caracteristicile esențiale ale bunului;
  • ansamblul garanțiilor intrinsec legate de acesta, printre care garanția comercială oferită de producător.

Cu toate acestea, Curtea a concluzionat că obligativitatea necondiționată de a oferi informații privitoare la garanția comercială ar fi disproporționată prin raportare la munca necesară pentru colectarea și actualizarea acestora.

Astfel, Curtea a concluzionat că obligația comerciantului de a furniza consumatorului informații precontractuale cu privire la garanția comercială a producătorului este aplicabilă doar dacă consumatorul are un interes legitim să obțină aceste informații.

Prin urmare,  această obligație de informare nu ia naștere prin simplul fapt al existenței acestei garanții, ci atunci când există un interes legitim al consumatorului, adică în situația în care comerciantul face din garanția comercială a producătorului un element central sau decisiv al ofertei sale. Mai exact, dacă existența acelei garanții suplimentare ar fi factorul decisiv în formarea deciziei consumatorului, atunci comerciantul, chiar si nefiind producător este ținut de obligația de informare.

Pentru determinarea elementului central sau decisiv se va ține seamă, printre altele, de:

  • conținutul și de configurația generală a ofertei în raport cu bunul în cauză;
  • de importanța, ca argument în favoarea vânzării sau ca argument publicitar, a menționării garanției comerciale a producătorului;
  • locul ocupat de această mențiune în ofertă;
  • de riscul de eroare sau de confuzie pe care respectiva mențiune l-ar putea induce în percepția consumatorului mediu referitor la diferitele drepturi la garanție pe care acesta le poate exercita sau la identitatea reală a garantului;
  • de prezența sau nu, în ofertă, a unor explicații privind celelalte garanții aferente bunului;
  • orice alt element de natură să dovedească o nevoie obiectivă de protecție a consumatorului.

De asemenea, Curtea statuează asupra informațiilor cu privire la condițiile aferente garanției comerciale a producătorului după cum urmează:

  • condițiile de aplicare și de punere în aplicare a garanției comerciale în cauză;
  • durata și întinderea teritorială a garanției, menționate expres la articolul 6, alin. (2), a doua liniuță din Directiva privind vânzarea bunurilor de consum și garanțiile conexe
  • locul reparării;
  • eventualele restricții privind garanția;
  • în funcție de împrejurări, numele și adresa garantului.

În concluzie, lunând în considerare complexitatea protecției consumatorului, acordată atât de legislația europeană, cât și de cea națională, pot apărea anumite neclarități și situații nefavorabile comercianților.Astfel, recomandăm colaborarea în acest sens cu un specialist în materie pentru a evita și preveni eventuale dificultăți.

 

Avocat Alexandra Chiorescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Conținut protejat!!