Legea nr. 283/ 2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/ 2003 – Codul Muncii aduce schimbări și în ceea ce privește programul individualizat de muncă al salariatului.
Astfel, conform articolului 118 din Codul Muncii, cu modificările aduse de recenta lege, angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă pentru toți salariații, cu acordul sau la solicitarea acestora, care pot avea o durată limitată în timp. În ceea ce privește această durată limitată, important este de menționat și dreptul salariatului de a reveni la programul inițial anterior încheierii perioadie convenite, în cazul schimbării circumstanțelor care au condus la stabilirea programului individualizat, conform alineatului (6) al articolului menționat.
Programul individualizat de muncă înseamnă o modalitate de prestare a muncii guvernată de flexibilitate, iar aceasta poate avea mai multe forme. Modul de organizare a timpului de lucru într-o manieră flexibilă se poate concretiza fie în munca la distanță, fie în programe flexibile sau cu timp redus de muncă. Oricare ar fi modalitatea unui astfel de program, acesta va fi supus în continuare dispozițiilor din Codul Muncii, chiar dacă avem factorul flexibil.
În ceea ce privește programul flexibil, legea prevede posibilitatea salariaților de a-și alege orele de începere și de finalizare ale programului, bineînțeles cu respectarea efectivului de muncă zilnic în ore. Există și ipoteza împărțirii duratei zilnice de munc în două perioade: una fixă, desfășurată la locul de muncă, și una variabilă, mobilă, care reprezintă pentru angajat elementul flexibil.
Pe de altă parte, prin sintagma muncă la distanță, având în vedere și faptul că nu se mai regăseste în Codul Muncii o astfel de formulare, legiuitorul intenționează să includă atât munca la distanță propriu-zisă, cât și regimul telemuncii, care se supune și prevederilor legislației speciale, mai exact Legii nr. 81/2018 ce conține dispoziții în continuare aplicabile.
Ceea ce este esențial și ceea ce s-a adăugat în această materie este obligația angajatorului de a motiva în scris solicitările angajaților privind programele flexibile de muncă în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora.
De pildă, o solicitare privind efectuarea muncii la distanță, în sens larg, presupune, conform dispozițiilor în materie, și încheierea unui act adițional contractului de muncă deja existent. În această situație, se încadrează pe teza stabilirii unu program flexibil cu acordul angajatului. Totuși, angajatorul trebuie să țină cont de faptul că și într-o astfel de situație, în ipoteza în care refuză o astfel de modalitate de muncă, trebuie să se justifice în scris, angajatul fiind informat cu privire la motivele pentru care nu este posibilă munca la distanță. Legea nu precizează anumite motive ce pot fi invocate, acestea fiind diferite de la caz la caz, spre exemplu, un motiv ar putea fi natura muncii ce nu permite ca aceasta să fie realizată de la distanță. Justificarea propriu-zisă rămâne la latitudinea angajatorului,
În concluzie, indiferent dacă negocierea în vederea adoptării unui program de lucru flexibil urmărește obținerea acordului părților sau începe la solicitarea angajatului, angajatorul va trebui să comunice refuzul motivat, indiferent de natura acestuia, în scris în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, conform art. 118 alin. (5) din Codul Muncii, modificat recent, care instituie această obligație.
Avocat Ana Maria Nistor
