Prevenirea contravențiilor

Proiectul Legii prevenirii a fost adoptat de Senatul României la data de 31 octombrie 2017, reprezentând o prioritate legislativă prin care se urmărește sprijinirea mediului de afaceri.

În acest proiect de act normativ se reglementează următoarele instrumente pentru prevenirea savârșirii de contravenții:

    1.  Măsuri concrete privind informarea, instruirea și îndrumarea

Informarea. Instruirea. Conform proiectului, toate autoritățile/instituțiile publice cu atribuții de control, constatare și sancționare a contravențiilor au obligația de a elabora și difuza materiale documentare, ghiduri, precum și de a aloca pe pagina de internet secțiuni speciale informării publice în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a actului normativ.

Informarea va viza: legislația în vigoare referitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor, drepturile și obligațiile persoanelor controlate și ale autorităților/instituțiilor publice și indicarea, în mod distinct, a faptelor pentru care autoritatea/instituția publică are competențe de constatare și aplicare a sancțiunilor, precum și a sancțiunilor și/sau a altor măsuri aplicabile. Pentru atingerea scopului de informare asupra acestor aspecte, se urmărește inclusiv implementarea unui portal dedicat oferirii în mod centralizat de servicii online.

În acest context, nu putem să nu menționăm faptul că mai multe autorități/instituții publice oferă asemenea informații pe site-urile proprii și în prezent (A.N.P.C., A.N.C.O.M., Inspecția Muncii). Astfel, apreciem că, în urma adoptării acestor prevederile legale, informarea va fi mai bine sistematizată și mai complexă,  urmând să fie realizată de absolut toate autoritățile/instituțiile publice cu atribuții de control.

Îndrumarea. Autoritățile/instituțiile publice vor înfăptui această activitate prin intermediul următoarelor măsuri:

• proceduri de îndrumare și control – acestea vor fi utilizate de către persoanele cu atribuții de control, cu scopul aplicării corecte și unitare a dispozițiilor legale; Acestea vor fi afișate pe site-urile autorităților/instituțiilor publice.
• publicarea celor mai des întâlnite spețe pe site-urile proprii, alături de soluțiile de îndrumare valabile în aceste cazuri;
• exercitarea de către funcționarii cu atribuții de control a unui rol de îndrumare a persoanelor controlate, pentru a se evita încălcarea prevederilor legale pe viitor.

     2. Avertismentului și planul de remediere

Noutatea adusă de acest proiect o constituie obligația agentului constatator de a aplica automat sancțiunea avertismentului în cazul în care se constată săvârșirea, pentru prima dată în decurs de 3 ani, a anumitor contravenții prevăzute expres în anexa proiectului, care sunt prezumate absolut ca având un grad scăzut de pericol social.

Practic, dacă aceste dispoziții vor intra în vigoare, este reglementat un sistem gradual de sancționare al contravențiilor, principiul proporționalității sancțiunii cu gravitatea faptei nemaifiind lăsat la latitudinea agentului constatator sau a instanței de judecată în cazul în care sunt îndeplinite cerințele legale.

 

Condiții de aplicare. Agentul constatator va fi obligat să aplice sancțiunea avertismentului dacă:

1. fapta comisă întrunește conținutul constitutiv al unei contravenții prevăzute expres [art. 4 alin. (1) din proiect];

Contravențiile care atrag incidența acestui tratament sancționator vor fi reglementate expres, fiind prevăzute în anexa nr.1 a proiectului de act normativ.

În cazul în care contravenientul săvârșește pentru prima dată mai multe fapte care sunt calificate drept contravenții din cele prevăzute expres în anexa nr. 1, agentul constatator va aplica sancțiunea avertismentului pentru fiecare dintre acestea, întocmind un singur proces-verbal. Prin urmare, comiterea unui concurs de contravenții nu va atrage agravarea tratamentului sancționator.

2. persoana supusă controlului prezintă registrul unic de control, condiție valabilă în cazul persoanelor obligate de lege să îl țină [art. 6 alin. (4) din proiect];
3. în ultimii 3 ani, contravenientul nu a mai beneficiat de aplicarea avertismentului, în baza dispozițiilor Legii prevenirii, pentru savârșirea aceleiași contravenții [art 9 din proiect];

Bineînțeles, perioada de 3 ani care se va lua în calcul pentru a verifica respectarea acestei condiții va fi ulterioară datei de la care actul normativ va intra în vigoare și datei. Astfel, în cadrul primelor controale efectuate, nu va avea relevanță dacă respectivul contravenient a mai fost sancționat înainte de intrarea în vigoare a Legii prevenirii pentru comiterea aceleiași contravenții.

Termenul de 3 ani se va calcula de la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a avertismentului în baza Legii prevenirii.

Condiția va fi îndeplinită în ipoteza în care se va constata că a fost aplicată sancțiunea avertismentului în ultimii 3 ani, însă prin aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Apreciem că, ulterior dispunerii sancțiunii avertismentului prevăzute de Legea prevenirii, care presupune întrunirea unor condiții speciale, dacă se constată săvârșirea aceleiași contravenții, nu este exclusă în mod automat aplicarea sancțiunii avertismentului în temeiul O.G. nr. 2/2001, care reglementează condițiile generale pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Efecte.

• Agentul constatator va anexa procesului-verbal un plan de remediere, al cărui format este prevăzut în anexa nr. 2 a proiectului de lege. În cuprinsul acestuia, se vor menționa măsurile și termenul de remediere a neregulilor constatate și îndeplinire a obligațiilor legale, acesta neputând depăși 90 de zile. Nu se va întocmi planul de remediere în 2 cazuri:

1. contravenientul își îndeplinește obligația legală pe durata efectuării controlului;
2. contravenția comisă nu este continuă.

Contravenientul are obligația de a se conforma măsurilor de remediere în termenul acordat; în caz contrar, reluându-se controlul, agentul constatator va încheia un alt proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aplicând o altă sancțiune contravențională decât avertisment [art. 8 alin. (2) din proiect].

• Nu se vor aplica sancțiuni contravenționale complementare, efect important de menționat, întrucât acest tip de sancțiune afectează activitatea comercială a contravenientului [art. 4 alin. (1) teza finală]. Potrivit 5 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancţiunile contravenţionale complementare sunt:

1. a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;
2. b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;
3. c) închiderea unităţii;
4. d) blocarea contului bancar;
5. e) suspendarea activităţii agentului economic;
6. f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;
7. g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

 

În legi speciale pot fi reglementate și alte sancțiuni complementare.

• Exemple de contravenții care intră sub incidența Legii prevenirii
• În domeniul protecției consumatorului, se va aplica sancțiunea avertismentului în condițiile expuse mai-sus, în cazul în care se va constata că nu sunt respectate prevederile de la art. 18 – art. 20 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, care privesc dreptul de informare al consumatorului și obligația corelativă de informare a consumatorului de către operatorul economic. De asemnea, și în cazul nerespectării art. 25 din același act normativ, adică dacă preţurile şi tarifele nu sunt indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit, se va aplica sancțiunea avertismentului, dacă sunt îndeplinite condițiile.

Sancțiunea prevăzută de O.G. nr. 21/1992 pentru nerespectarea acestor dispoziții este amenda de la 1.000 – 10.000 lei, conform art. 50 alin. (1) lit. d).

• În domeniul publicității înșelătoare, spre exemplu, se va aplica sancțiunea avertismentului în condițiile legale, în situația în care se va constata săvârșirea unei fapte de publicitate înșelătoare sau comparativă, în sensul art. 4, respectiv art. 6 din Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă. Aceste contravenții sunt sancționate, potrivit art. 10 din acest act normativ, cu amenda de la 3.000 – 30.000 lei.
• Printre contravențiile prevăzute în anexa nr. 1 a proiectului Legii prevenirii se regăsește și contravenția prevăzută de art. 45 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, fiind vorba despre fapta comerciantului de a nu menţiona pe facturi, oferte, comenzi, tarife, prospecte şi orice alte documente întrebuinţate în comerţ, numele/denumirea, sediul social, codul unic de înregistrare şi, dacă este cazul, codul numeric personal.
• Regăsim în anexa nr. 1 și contravenția prevăzută de art. 217 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care constă în nedepunerea spre publicare de către părţile semnatare a contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi sau sector de activitate.
• În domeniul securității și sănătății în muncă, se va aplica sancțiunea avertismentului în cazul următoarelor contravenții:
• desfășurarea activității fără obținerea în prealabil a autorizaţiei de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă [art. 39 alin. (2) coroborat cu art. 13 lit. c) din Legea nr. 319/2006];
• neorganizarea de către angajator a activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie astfel încât: lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele adecvate, serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace personale şi profesionale adecvate, lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient [art. 39 alin. (6) lit. a) coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 319/2006];
• neacordarea de către angajator a alimentației de protecție [art. 39 alin. (6) lit. b) coroborat cu art. 14 din Legea nr. 319/2006];
• neacordarea de către angajator a materialelor igenico-sanitare [art. 39 alin. (6) lit. b) coroborat cu art. 15 din Legea nr. 319/2006];
• neelaborarea de către angajator a rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrători pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale [art. 39 alin. (8) lit. a) coroborat cu art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 319/2006];
• neimplementarea de către angajator a măsurilor de asigurare a materialelor necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă [art. 39 alin. (8) lit. a) coroborat cu art. 13 lit. g) din Legea nr. 319/2006];
• nerespectarea de către angajator a obligației de a acorda reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi de a le furniza mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile [art. 39 alin. (8) lit. a) coroborat cu art. 18 alin. (6) din Legea nr. 319/2006];
• neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de activitate [art. 40 din Legea nr. 319/2006].