Principalele modificări ale Codului de procedură fiscală și ale Codului Fiscal

Principalele modificări ale Codului de procedură fiscală și ale Codului Fiscal, aplicabile începând cu data de 24 decembrie 2020

La finalul anului 2020 a fost adoptată Legea nr. 295/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 ( Codul de procedură fiscală) și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare (”Legea nr. 295/2020”), prin care au fost aduse o serie de modificări și completări Codului de procedură fiscală (”Legea nr.207/2015”), aplicabile începând cu data de 24 decembrie 2020.

Cele mai importante modificări sunt cele care privesc atât modalitatea de soluționare a contestației fiscale prin extinderea motivelor de nulitate a actelor administrativ fiscale, precum și procedura propriu-zisă aplicabilă contribuabililor supuși unei inspecții fiscale, dar și, foarte important  sunt acordate mai multe facilități plătitorilor de impozit pentru anumite categorii de obligații fiscale.

Ca atare, urmează să sintetizăm ce presupun în esență aceste modificări, benefice din punctul nostru de vedere, ce au survenit în urma adoptării Legii nr.295/2000, astfel:

1. a) extinderea motivelor de nulitate a actului administrativ fiscal, prin introducerea a patru noi motive de nulitate prevăzute în mod expres.
2. organul fiscal nu prezintă argumentele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă emisă în scris sau soluția adoptată de organul fiscal sau de instanța de judecată anterior pentru situații de fapt similare la același contribuabil, în cazul în care contribuabilul a prezentat organului fiscal, înainte de emiterea actului administrativ fiscal, respectiva opinie/soluție;
3. organul fiscal nu respectă considerentele deciziei de soluționare a contestației în cazul în care, ulterior soluționării contestației, emite un nou act administrativ fiscal;
4. emiterea unui raport de inspecție fiscală, a unei decizii de impunere sau de nemodificare a bazei de impunere după depășirea dublului perioadei prevăzute de lege pentru desfășurarea inspecției fiscale (respectiv 180 de zile pentru contribuabilii mari și cei care au sedii secundare, 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii și 45 de zile pentru ceilalți contribuabili), respectiv a verificării situației fiscale personale în cazul persoanelor fizice (270 de zile potrivit noii reglementări), fără să fi fost dispusă reluarea inspecției fiscale;
5. emiterea unor acte de impunere în situația în care se fac și constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare/a valorii în vamă care fac obiectul inspecției fiscale.
6. b) perioada în care inspecția fiscală este suspendată nu se include în calculul duratei maxime de efectuare a inspecției, respectiv în calculul dublului perioadei în care trebuie finalizată inspecția fiscală și care, dacă este depășită, atrage decăderea organelor de inspecție din dreptul de a mai emite acte de impunere.
7. c) Se introduc două cazuri suplimentare de suspendare a inspecției fiscale, dintre care unul privește situațiile în care organul de inspecție fiscală este sesizat sau i se aduce la cunoștință, în timpul inspecției fiscale, că împotriva contribuabilului sau plătitorului se află în desfășurare o procedură judiciară în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspecției fiscale, precum și pentru cele în care documentele financiar-contabile ale contribuabilului au fost ridicate de organul de urmărire penală, fără a putea fi puse la dispoziția organului de inspecție fiscală. Iar decizia de suspendare a inspecției fiscale poate fi contestată.
8. d) În materia reverificării, organul fiscal poate decide reverificarea unor tipuri de obligații fiscale la propunerea organului de inspecție fiscală desemnat cu efectuarea inspecției sau la cererea contribuabilului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative: după încheierea inspecției fiscale apar date suplimentare care nu erau cunoscute la data efectuării inspecției fiscale si datele suplimentare influențează rezultatele inspecției fiscale încheiate.

e)Discuția finală nu va putea fi stabilită în mai puțin de trei zile lucrătoare de la data comunicării proiectului de raport de inspecție fiscală, respectiv cinci zile lucrătoare în cazul marilor contribuabili.

f) În privinta dobânzilor și penalităților de întârziere nu se datorează obligații fiscale accesorii pentru suma plătită în contul obligației fiscale principale dacă, anterior stabilirii obligațiilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligații, stabilite prin: declarații de impunere depuse ulterior efectuării plății; declarații de impunere rectificative sau decizii de impunere. Același tratament fiscal este aplicabil și în situația stingerii obligațiilor fiscale principale prin alte modalități prevăzute de lege.

g)Penalitatea de nedeclarare se reduce cu 75% din oficiu în situația stingerii obligației de plată în termenul legal, fără a fi necesară o cerere a contribuabilului în acest sens. De asemenea, a fost introdus un caz  de decădere a organului fiscal din dreptul de a aplica penalitatea de nedeclarare în situația în care nu se menționează aplicarea acesteia în raportul de inspecție fiscală.

h) Au fost instituite reguli care să clarifice momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului contribuabililor de a solicita dobânzi fiscale. Dreptul contribuabilului de a solicita dobânda aferentă sumelor de restituit sau de rambursat este supus unui termen de prescripție de 5 ani care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care: au fost stinse sumele de restituit/de rambursat contribuabilului; anularea actului administrativ fiscal a devenit definitivă; restituirea a fost admisă definitiv de organul de soluționare a contestației sau de instanța judecătorescă.

j) Noutatea absoluta o reprezinta competența de soluționare a contestațiilor fiscale formulate împotriva titlurilor de creanță și a altor acte administrative fiscale emise de organul fiscal central revine structurilor specializate de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, atât la nivel central, cât și la nivel teritorial.

În lipsa unui act administrativ fiscal (nesoluționarea de către organul fiscal a unei cereri în termenul legal), contribuabilii se pot adresa direct instanțelor de contencios administrativ, conform Legii contenciosului administrativ, în termen de șase luni de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii.

k) Reglementarea unei noi cai administrative de atac, respectiv reexaminarea deciziei de soluț Astfel, decizia emisă în soluționarea contestației poate fi reexaminată de către organul de soluționare competent, la cererea contribuabilului, în anumite situații printre care: neaplicarea unor dispoziții legale care ar fi schimbat fundamental soluția, emiterea unei decizii de către Comisia Fiscală Centrală, emiterea unui recurs în interesul legii sau a unei decizii de interpretare de către ÎCCJ, respectiv adoptarea unei hotărâri a CJUE relevante pentru situația în cauză.

Recent au intervenit modificări importante și în sfera reglementărilor fiscale prin adoptarea  OUG nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene („OUG nr. 226/2020”), ale cărei dispoziții sunt aplicabile începând cu data de 31 decembrie 2020.

Urmează sa recapitulăm principalele modificări în domeniul fiscal, aducând în atenție câteva noutăți pentru activitatea telesalariaților pentru care s-au stabilit o serie de facilități fiscale, și anume: telesalariaţii care primesc de la angajatori bani, într-o anumită limită lunară stabilită prin contractul de muncă sau Regulamentul Intern (dar în limita unui plafon lunar de 400 Lei corespunzător numărului de zile din luna în care salariatul – persoană fizică – desfășoară activitate în regim de telemuncă), pentru plata cheltuielilor cu utilităţile la locul în care telesalariaţii își desfășoară activitatea, dar și pentru achiziţia mobilierului și a echipamentelor de birou, sunt scutiţi de la plata taxelor salariale aferente pentru aceste sume, începând din ianuarie 2021.

O noutate mult așteptată o reprezintă instituirea unui sistem de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit, aplicabil societăților care fac parte din același grup, și care vor putea să constituie un grup fiscal și vor datora impozit numai pe profitul consolidat la nivelul grupului.

Deși poate părea că anul trecut nu a adus noutăți importante în zona taxei pe valoarea adăugată (TVA), având în vedere situația epidemiologică, cu toate acestea ca urmare a noilor  prevederi legislative adoptate la nivel comunitar în cursul anului 2020, a determinat și modificarea Codului Fiscal în acest sens, astfel amintim câteva: se introduc scutiri de TVA cu drept de deducere pentru kiturile de testare COVID-19, vaccinuri împotriva COVID-19, precum și pentru serviciile de vaccinare și testare aferente, iar pentru rambursarea de TVA cu control ulterior introdusă în primăvara anului trecut se prelungește până la 31 martie 2021.

Amintim și câteva facilități nou adoptate prin actul modificator al prevederilor fiscale, și anume, prelungirea până la data de 31 martie 2021 a posibilității de anulare a accesoriilor conform OUG 69/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, iar pentru domeniul Horeca s-a prevăzut o facilitate, respectiv, se instituie dreptul de a nu datora impozit specific în anul 2021 pe o perioadă de 90 de zile începând cu 1 ianuarie 2021 .

Avocat Alexandra Florescu