Protejarea mărcilor în cadrul procedurilor vamale

Mărfurile cele mai susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală sunt mărfurile contrafăcute și…

Cadrul legal care reglementează protejarea mărcilor în procedurile vamale este reprezentat atât de Legea nr. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, cât și de Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale.

Cu toate că urmăresc același scop, legislația națională reglementează în principal cererile de intervenție bazate pe drepturile naționale, în timp ce regulamentul reglementează acțiunile întemeiate pe mărci comerciale ale Uniunii Europene. O altă diferență rezidă și în domeniul de aplicare al celor două norme, Legea nr. 344/2005 aplicându-se nu numai bunurilor suspectate a fi contrafăcute și care sunt supuse importului și exportului pe teritoriul Uniunii Europene, ci și tuturor mărfurilor confiscate pe teritoriul României de către autoritatea vamală.

Mărfurile cele mai susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală sunt mărfurile contrafăcute și mărfurile pirat. În sensul Legii nr. 344/2005, prin mărfuri contrafăcute înțelegem:

1. orice marfă, inclusiv ambalajul său, care poartă, fără autorizare, o marcă identică ori care nu se deosebeşte în aspectele sale esenţiale de o marcă de produs sau de serviciu legal înregistrată pentru acelaşi tip de marfă şi care, din acest motiv, încalcă drepturile titularului acestei mărci;
2. orice simbol al unei mărci de produs sau de serviciu (inclusiv logo, etichetă, autoadeziv, broşură, instrucţiuni de utilizare sau document de garanţie care poartă un astfel de simbol), chiar dacă este prezentat separat şi care se află în aceeaşi situaţie cu mărfurile prevăzute la lit. a);
3. orice ambalaj care poartă mărci de produse contrafăcute, prezentate separat, în aceleaşi condiţii ca şi mărfurile definite la lit. a).

Conform datelor Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală, în 2016 România se afla pe a doua poziție în topul statelor din Uniunea Europeană afectate de comerțul cu produse contrafăcute, pierderile fiind estimate la peste 800 de milioane de euro. Fenomenul contrafacerii vizează în special mărfurile care se bucură de succes în rândul consumatorilor, începând cu țigaretele, parfumurile și băuturile alcoolice și terminând cu medicamentele, produsele electronice și chiar automobilele. Net inferior din punct de vedere calitativ produsului original, falsul uzurpează marca, producând astfel prejudicii atât cumpărătorului, cât și deținatorului dreptului de proprietate intelectuală contrafăcut.

Același text de lege definește și mărfurile pirat, acestea reprezentând toate copiile fabricate fără consimţământul titularului dreptului sau al persoanei legal autorizate de acesta în ţara de producere şi care sunt executate, direct ori indirect, după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe ori al unui drept asupra modelelor şi desenelor industriale, dacă realizarea de astfel de copii ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate intelectuală respectiv.

Pentru a stopa intrarea în țară a mărfurilor contrafăcute, titularul dreptului de proprietate intelectuală poate solicita intervenția autorității vamale printr-o cerere scrisă la Autoritatea Națională a Vămilor. Obligatoriu, cererea trebuie să conțină informații referitoare la datele de identificare a titularului dreptului; o descriere tehnică a mărfurilor originale, dar și fotografii ale acestora; orice informație în legătură cu modalitatea de încălcare a dreptului de proprietate intelectuală; numele și adresa persoanei de contact desemnate de deponentul cererii de intervenție. Termenul de soluționare este de 30 de zile lucrătoare de la data primirii cererii de intervenție, decizia urmând să îi fie comunicată în scris titularului dreptului.

În cazul în care cererea este acceptată, Autoritatea Națională a Vămilor stabilește și perioada de intervenție, durata acesteia fiind de cel mult un an, termen care poate fi prelungit după expirare cu încă cel mult un an, la solicitarea scrisă a titularului dreptului. Pe baza cererii, autoritatea vamală reține mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, notificând în scris această măsură titularului dreptului.

Daca, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării, titularul dreptului nu face dovada formulării unei acțiuni civile în justiție sau a unei plângeri penale, autoritatea vamală dispune eliberarea mărfurilor și/sau acordarea liberului de vamă, dacă celelalte condiții legale sunt îndeplinite. În cazuri întemeiate, termenul poate fi prelungit cu cel mult 10 zile lucrătoare, la cererea scrisă a titularului dreptului.

Mărfurile pentru care s-a dovedit că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală pot fi distruse, conform normelor legale in vigoare (de regulă pe cheltuiala titularului dreptului), sau predate cu titlu gratuit către anumite instituții expres prevăzute de lege, cu condiția de a nu fi comercializate. Bineînțeles, titularul își va putea valorifica drepturile sale pe cale judiciară, având astfel posibilitatea de a solicita despăgubiri de la persoana care i-a încălcat drepturile, inclusiv cheltuielile de distrugere.

Bibliografie:

1. Legea nr. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire
2. Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale.
3. https://greculawyers.ro/contrafacerea-marcilor-si-introducerea-cererilor-de-interventie/
4. https://www.lexology.com/library/detail.aspx?g=ff82081d-14df-471f-8222-ab87f2438bdb

Constantin Bulancea, colaborator Grecu & Asociații