Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, s-a declanșat o adevărată “revoluție europeană” pentru protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice.
Au fost purtate numeroase discuții și dezbateri despre ce reprezintă și care este interpretarea corectă a termenilor “scop legitim”, “date cu caracter personal”, “operator”, “transfer internațional de date” etc., însă toată această reglementare și noțiunile prevăzute de Regulamentul GDPR au ca țintă persoanele vizate, respectiv persoanele fizice.
Acest articol se va referi cu precădere la publicitatea “datelor personale” ale persoanelor juridice române, iar când spunem date personale ne referim la: sediul social, codul unic de înregistrare sau numărul de înregistrare în registrul comerțului.
Orice persoană interesată poate afla date privind o persoană juridică română printr-un simplu click cunoscând doar denumirea respectivei entități sau codul unic de înregistrare, însă, puțini și-au pus întrebarea: care este temeiul legal pentru care aceste date sunt publice pe paginile de internet ale Ministerului Finanțelor Publice sau pe cele ale Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În primul caz este reglementată obligația legală a Ministerului Finanțelor Publice de a publica aceste date prin Ordinul nr. 1485 din 2 decembrie 1999 pentru publicarea pe serverul Ministerului Finanţelor a informaţiilor privind plătitorii de impozite şi taxe înregistraţi (agenţi economici şi instituţii publice).
Articolul 1 al prezentului Ordin prevede următoarele: “Informaţiile privind plătitorii de impozite şi taxe înregistraţi (agenţi economici şi instituţii publice), prezentate în ANEXĂ care face parte integrantă din prezentul ordin, se publică pe serverul Ministerului Finanţelor, pentru a fi accesibile prin reţeaua Internet.” În anexa prevăzută la art. 1 se regăsesc datele ce se publică pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, printre care se enumeră: “TOTAL ACTIV”, “TOTAL PASIV”, “Indicatori din CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI: Cifra de afaceri, Venituri totale, Cheltuieli totale, Profitul brut realizat al exercițiului, Pierdere brută a exercițiului” etc.
În cel de-al doilea caz, în cadrul Legii 26/1990 privind Registrul Comerțului este prevăzut la art. 4 că: „Registrul comerțului este public”. Mai mult decât atât, Oficiul Național al Registrului Comerțului este obligat să elibereze contra cost, oricărei persoane interesate copii certificate de pe înregistrările efectuate în registru și de pe actele prezentate, precum și informații despre datele înregistrate în registrul comerțului și certificate constatatoare ca un anumit act sau fapt este ori nu este înregistrat. De asemenea, se pot elibera informații privind raportul istoric al unei societăți prezentate în ordine cronologică și completările la zi sau despre situația financiară anuală ce va cuprinde 5 indicatori financiari: cifra de afaceri, profit brut, pierderi, profit net, număr mediu de salariaţi, active imobilizate total.
Prin urmare „datele cu caracter personal” ale persoanelor juridice române sunt „prelucrate” de către Ministerul Finanțelor Publice sau Oficiul Național al Registrului Comerțului având ca „scop legitim” o „obligație legală” reglementată prin actele normative prezentate mai sus.
