Se constată în ultima perioadă o creștere a comunicărilor comerciale a unei categorii speciale de alimente, cea a suplimentelor alimentare.
Atunci când ne adresăm publicității suplimentelor alimentare două categorii distincte de dispoziții legale trebuie avute în vedere: cele privind comercializarea suplimentelor alimentare și cele privind publicitatea acestora. Toate aceste prevederi trebuie interpretate coroborat pentru a crea o imagine completă și corectă.
În domeniul publicității organisme abilitate a gestiona, monitoriza și sancționa practicile neconforme cu dispozițiile legale sunt Ministerul Finanțelor Publice (MFP), Autoritatea privind Protecția Consumatorilor (ANPC), Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) și Consiliul Român de Publicitate (RAC).
Toate aceste autorități au competența în a sancționa publicitatea înșelătoare existând diverse dispoziții legale aplicabile.
Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă acordă competența în vederea combaterii și stopării publicității înșelătoare Ministerului Finanțelor Publice și Consiliului Național al Audiovizualului. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor are competență doar în sancționarea nerespectării dispozițiilor privind publicitatea comparativă.
Aceeași lege dispune că nu este exclus controlul voluntar al publicității de către organizațiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicității și nici dreptul persoanelor fizice și juridice, al asociațiilor sau al organizațiilor interesate de a se adresa direct acestor organizații. Ministerul Finanțelor Publice sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ori Consiliul Național al Audiovizualului pot solicita organizațiilor menționate anterior formularea unui punct de vedere de specialitate.
Se poate astfel constata că toate aceste instituții sunt interconectate, cu atât mai mult cu cât MFP sau ANPC vor comunica către CNA măsurile adoptate în vederea monitorizării de către aceasta din urmă a respectării măsurilor dispuse.
Se impune indicarea definiției suplimentelor alimentare, definiție pe care o găsim în Directiva 2002/46/CE din 10 iunie 2002 „prin suplimente alimentare se înțeleg produsele alimentare al căror scop este de a suplimenta regimul alimentar și care reprezintă surse concentrate de nutrienți sau alte substanțe cu efect nutritiv sau fiziologic, singure sau în combinație, comercializate sub formă de doză, respectiv în forme de prezentare cum ar fi capsulele, pastilele, comprimatele, pilulele sau alte forme similare (…) destinate să fie luate în mici cantități unitare măsurate.”
La nivel național legislația este deficitară în acest domeniu, lipsind o lege dedicată exclusiv suplimentelor alimentare. Au existat tentative de reglementare, dar până în acest moment proiectul legislativ depus în 2012 nu s-a concretizat.
Norma din 19 iunie 2007 privind suplimentele alimentare adoptată de Ministerul Sănătății reprezintă reglementarea la nivel național a comercializării suplimentelor alimentare ca produse alimentare. Aceste norme au fost aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1069/2007 care transpune la nivel intern Directiva nr. 2002/46/CE.
Trebuie subliniat, pentru a nu exista nici o eroare, că suplimentele alimentare NU sunt medicamente. Art 12 din Norma din 2007 dispune ca „Publicitatea suplimentelor alimentare este permisă numai după avizarea conținutului materialului publicitar de către Autoritatea de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătății Publice și nu poate face referiri la tratamente, prevenție, afecțiuni. Suplimentele alimentare se administrează pentru menținerea sănătății, pentru promovarea creșterii și dezvoltării organismului.”
Consiliul Român pentru Publicitate a adoptat Codul de Practică în Comunicarea Comercială unde a inclus printre altele și publicitatea aferentă suplimentelor alimentare, atât în cuprinsul codului, cât și prin anexa la acesta, Bune Practici în Etichetarea și Publicitatea Suplimentelor Alimentare.
Codul RAC menționează la art. 28.5 că „Nu se vor atribui suplimentelor alimentare proprietăți de prevenire, tratare sau de vindecare a bolilor și nu se face referiri la astfel de proprietăți. Nu se vor atribui suplimentelor alimentare proprietăți pe care acestea nu le posedă.”
Astfel, toate comunicările adresate suplimentelor alimentare trebuie subscrise acestor mențiuni.
Este important a preciza că RAC-ul este un organism de autoreglementare, deciziile emise de acesta nefiind obligatorii în sens juridic. Cu toate acestea, având în vedere protocolul încheiat cu CNA-ul orice sesizare va fi trimisă anterior soluționării către RAC pentru ca acesta să âși ofere punctul de vedere. Acest punct de vedere este oferit în temeiul prevederilor Codului RAC și al Anexelor. Astfel, se constată că, într-o formă largă, principiile comunicării sunt implementate și în afara acestei organizații.
Industria suplimentelor alimentare se află la confluența unor domenii atent reglementate și, cu care, nu de puține ori intră în conflict. Avem astfel sectorul alimentar, unde teoretic aceste produse sunt incluse, avem sectorul produselor cosmetice, iar nu în ultimul rând avem sectorul farma. Orice analiză a unei comunicări comerciale aferentă unui supliment alimentar va urmări cu atenție toate aceste reglementări pentru a evita o eventuală încălcare a dispozițiilor legale.
Continuând seria de mențiuni trebuie precizat că o problemă pentru producători și distribuitori o reprezintă aplicarea mențiunilor de sănătate. Sunt definite ca fiind acele mențiuni care declară, sugerează sau implică că există o relație între o categorie de produse alimentare, un produs alimentar sau unul dintre constituenții săi și sănătate.
Aplicarea mențiunilor de sănătate este extrem de dificilă în practică, în principal datorită neimplementării de către Statul Român a dispozițiilor comunitare, respectiv de a crea la nivelul Ministerului Sănătății o direcție responsabilă de aplicare și implementare a dispozițiilor Regulamentului 1924/2006. În adevărat spirit românesc, a fost adoptată Hotărârea nr. 723/2011 prin care s-a creat Comisia Interministerială pentru mențiuni de sănătate înscrise pe produsele alimentare, dar la mai mult de 4 ani de la înființare această comisie nu este funcțională.
Având în vedere lipsa unei autorități care să răspundă eventualelor întrebări rămâne industriei să încerce interpretarea și aplicarea dispozițiilor comunitare aplicabile suplimentelor alimentare.
Mențiunile de sănătate reprezintă pentru acest domeniu un subiect controversat și dificil de interpretat, cu atât mai mult cu cât din septembrie 2010 Comisia Europeană a decis să pună „on hold” toate mențiunile aferente substanțelor botanice.
Dacă aplicarea Regulamentului nr. 432/2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise pentru produse alimentare nu pune mari probleme, mențiunile de sănătate aferente plantelor botanice, probiotice și prebiotice au iscat o serie de discuții aprinse.
Din păcate aceste diferende subzistă, neexistând un consens în privința mențiunilor de sănătate aplicabile, astfel cum nu există consens în privința instituției care în mod concret, iar nu teoretic, este chemată a gestiona domeniul suplimentelor alimentare, altele decât cele care conțin vitamine și minerale.
Indiferent de opinie orice comunicare comercială aferentă suplimentelor alimentare va trebui să respecte cel puțin următoarele principii, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 28 din Codul RAC:
„Comunicarea pentru medicamente care nu necesită prescripție medicală (OTC), pentru suplimente alimentare, tratamente curative și metode alternative de vindecare trebuie:
- Să nu sugereze că produsul nu determină efecte secundare
- Să nu sugereze că produsul nu prezintă riscuri de toxicitate sau riscuri de dependență
- Să nu sugereze că efectele unui produs sunt mai bune sau echivalente cu acelea ale altui medicament, substanța activă sau tratament medical, dacă nu există o substanțiere științifică pentru această afirmație
- Să nu sugereze că siguranța sau eficacitatea produsului respectiv se datorează faptului că ar fi un produs natural
- Să nu sugereze că o consultație medicală sau o intervenție chirugicală nu sunt necesare sau să nu incite la o eventuală autodiagnosticare gresită
- Să nu sugereze că efectul tratamentului cu produsul respectiv este garantat
- Să nu sugereze că starea normală de sănătate a subiectului poate fi îmbunătățită doar prin utilizarea produsului respectiv
- Să nu sugereze că starea de sănătate a consumatorului poate fi afectată în lipsa administrării acelui produs; excepție face comunicarea la campaniile de vaccinare
- Să nu se adreseze direct minorilor
- Să nu se folosească de recomandările oamenilor de știință, ale profesioniștilor în domeniul medical sau ale persoanelor publice, precum și de faptul că un produs a primit autorizație de vânzare
- Să nu facă referire la modalități de vindecare într-o manieră necorespunzătoare, înșelătoare
- Să nu compare medicamentele cu produsele alimentare, cosmetice sau alte produse de consum
- Să nu folosească reprezentări necorespunzătoare, înșelătoare sau impresionante ale schimbărilor suferite de corpul uman cauzate de boli, răniri sau de acțiunea unui produs medicamentos, supliment alimentar, tratament curativ sau metodă alternativă de vindecare.”
Această scurtă introducere indică un domeniu complex, în care problemele sunt departe de a fi rezolvate, dar care oferă oportunitatea celor interesati de a crea, în limitele legii, comunicări ingenioase și originale.
