Procedura ordonanței de plată este o procedură specială reglementată de dispozițiile art. 1014 – 1025 Cod Procedură Civilă, prin care se pot recupera în mod rapid sumele de bani care rezultă dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinat printr-un statut, regulament sau alt înscris însuşit de părţi prin semnătură, ori în alt mod admis de lege.
În cazul în care ați facturat în baza unui contract, iar debitorul refuză să plătească, în cazul în care v-ați îndeplinit obligațiile contractuale, puteți recupera suma datorată prin procedura ordonanței de plată.
Pe calea ordonanței de plată pot fi recuperate doar creanțele care au ca obligație corelativă plata unei sume de bani, atunci cand datoria poate fi dovedită printr-un înscris însușit de părți prin semnătură, forma scrisă fiind cerută, în acest caz, ad probationem.
Așadar, obligația de plată poate sa rezulte dintr-un:
(i) contract, spre exemplu obligația cumpărătorului de a plăti prețul, obligația chiriașului de a plăti chiria, obligația împrumutatului de a restitui suma împrumutată;
(ii) act unilateral, spre exemplu obligația de a plăti o sumă de bani victimei, cu condiția ca această obligație să fi fost asumată printr-un înscris semnat de cel care se obligă.
(iii) statut sau regulament, spre exemplu obligația membrilor unei asociații de proprietari de a achita cheltuielile aferente cotei lor din proprietatea comună.
O altă condiție necesară pentru admiterea ordonanței se referă la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Potrivit dispozițiilor art. 663 Cod Procedură civilă, creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permite stabilirea lui, este exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Anterior introducerii cererii ordonanței de plată, creditorul va comunica debitorului o somație de plată, prin intermediul căreia i se va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Această somație se poate face în două modalități:
(i) prin intermediul executorului judecătoresc sau
(ii) prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire.
Această somație și dovada comunicării ei se va atașa cererii de ordonanță de plată sub sancțiunea inadmisibilității.
În cazul în care debitorul nu plătește suma datorată în termenul de 15 zile acordat, se poate introduce cererea de ordonanță de plată la instanța competentă.
În ceea ce privește cuprinsul cererii de ordonanță de plată, aceasta trebuie să cuprindă, potrivit dispozițiile art. 1016 Cod de procedură civilă, următoarele:
(i) numele și prenumele, precum și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul creditorului;
(ii) numele și prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, și domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea și sediul, precum și, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar;
(iii) suma ce reprezintă obiectul creanței, temeiul de fapt și de drept al obligației de plată, perioada la care se referă acestea;
(iv) termenul la care trebuia facută plata și orice element necesar pentru determinarea datoriei;
(v) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;
(vi) semnătura creditorului.
Taxa de timbru pentru introducerea unei cereri de ordonanță de plată este o taxă fixă în cuantum de 200 de lei, spre deosebire de cerere de chemare în judecată de drept comun care presupune o taxă de timbru ce se calculează la valoarea obiectului cererii.
Procedura ordonanței de plată este una specială, care se judecă cu rapiditate față de o cerere de drept comun și poate fi emisă în termen de 45 de zile de la data introducerii cererii, în măsura în care ea nu este contestată de debitor.
Odată emisă, ordonanța poate fi pusă în executare de creditor chiar dacă este atacată cu cerere în anulare de către debitor.
Fiind vorba despre o procedură specială, cererea de ordonanță de plată poate avea ca probatoriu doar înscrisuri din care să reiasă faptul că debitorul nu a achitat suma datorată.
În caz de contestare a creanței și dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea unui probatoriu mai complex, precum: efectuarea unei expertize, audierea unor martori, chemarea la interogatoriu a unei părți, atunci cererea creditorului va fi respinsă de instanță prin încheiere, creditorul având posibilitatea de a formula, pe cale separată, o cerere de chemare în judecată, potrivit dreptului comun.
În cazul în care instanța va emite ordonanța de plată, aceasta va stabili si termenul de plată a sumei datorate, ce nu poate fi mai scurt, dar nici mai lung de 10 zile de la data comunicării ordonanței către debitor, cu excepția următoarelor cazuri:
(i) dacă părțile convin stabilirea unui termen de plată cu depășirea limitei minime sau maxime menționate anterior;
(ii) la cererea debitorului, în ceea ce privește obligațiile de plată a cotelor din cheltuielile comune față de asociațiile de proprietari, precum și cheltuielile de întreținere ce revin persoanelor fizice corespunzătoare suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, ținând cont de posibilitățile efective de plată ale debitorului, instanța poate stabili un termen de plată care nu se încadreaza în limitele arătate mai sus, ori poate dispune eșalonarea plății.
În concluzie, având în vedere termenul scurt în care se soluționează această procedură, valoarea redusă a taxei judiciare de timbru și caracterul executoriu al ordonanței de plată, recomandăm folosirea acestei proceduri pentru recuperarea sumelor datorate, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.
Avocat Daniela Devencea
