Regulamentul intern este un act unilateral al angajatorului – nu se negociază cu salariatii și reprezintă unul dintre cele mai prețioase documente pentru un angajator în raportul cu salariații săi.
Regulamentul intern se deosebește de prevederile din legislația Codului Muncii și de contractele colective de muncă prin faptul că este mai flexibil și se află la dispoziția angajatorului care poate să impună reguli de conduită pentru angajații săi, elemente organizatorice care să corespundă doleanțelor sale privind munca, si de asemenea procedure interne care pot reglementa diferite aspecte in relațiile cu angajații.
Prevederile regulamentului intern se aplica tuturor salariatilor, indiferent de natura contractului individual de munca si de functia detinuta, persoanelor care isi desfasoara activitatea pe baza de contract de colaborare sau prestari servicii (conventii civile), personalului de la alte societati care lucreaza ca detasati sau delegati in cadrul societatii, precum si elevilor sau studentilor care efectueaza practica in cadrul societati.
Regulamentul intern se aduce la cunostinta tuturor salariatilor, lucru care revine in sarcina angajatorului si isi produce efectele fata de toti salariatii din momentul instiintarii acestora.
De ce este nevoie de acest regulament?
Știm bine că, în general, legislația muncii nu oferă niciun avantaj angajatorului.
Regulamentul intern este actul care ajută angajatorul, actul în care își poate exprima clar exigențele față de salariații săi, având garanția că aceștia din urmă le vor respecta.
Acest regulament este, probabil, singurul act care care poate soluționa niște probleme sensibile în relația cu salariații. In Regulamentul intern se stabilesc dispoziții cu privire la disciplina muncii precum și la procedurile cu caracter general, dupa care societatea își desfașoară activitatea.
Ca si exemplu a necesității regulamentului intern avem soluționarea abaterilor disciplinare, acesta fiind un subiect sensibil cu care mulți angajatori se confruntă.
În regulamentul intern se pot specifica foarte clar faptele care constituie abateri disciplinare si cele care constituie abateri disciplinare grave. Dacă o anumită faptă nu este calificată drept abatere disciplinară în lege, Contractul individual de munca sau Contractul Colectiv de Munca și aceasta perturbă activitatea în unitate, soluția este aplicarea dispozițiilor din Regulamentul intern.
De asemenea, în Regulamentul intern se pot specifica dispoziții pentru acțiuni mai delicate cum ar fi concedierea, suspendarea, timpul de muncă, concediile sau plata salariilor.
Cu toate că Regulamentul intern poate fi considerat aliatul angajatorului în soluționarea diverselor conflicte din unitate, acesta trebuie să nu afecteze drepturile salariaților prevazute in Codul Muncii sau in Contractul Colectiv de Munca.
Dacă Regulamentul conține dispoziții care afectează drepturile salariaților, aceștia au prerogativa de a-l sesiza pe angajator și ulterior, de a sesiza instanțele pentru înlăturarea acelor dispoziții sau despăgubirea în urma prejudiciilor care le-au fost cauzate prin acea încălcare.
Prevederi obligatorii în Regulamentul Intern
Potrivit art. 243 din Codul Muncii, regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:
“a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în munca în cadrul unităţii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlaturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;
c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;
d) procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
g) reguli referitoare la procedura disciplinară;
h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;
i) criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.”
Conform Codului Muncii, regulamentul intern trebuie întocmit în termen de 60 de zile de la data de la care societatea dobandeşte personalitate juridică, indiferent de numarul de salariaţi.
Sancţiuni
Deşi Codul Muncii nu prevede sancţiuni pentru neîntocmirea regulamentului intern, totuşi, în cazul unui control, inspectorii de muncă vor dispune masura întocmirii acestuia. În cazul în care angajatorul nu respectă măsurile dispuse de inspectori acesta va fi sancţionat cu o amendă între 3.000 şi 10.000 de lei.
Dar cea mai mare sancţiune pentru cazul în care nu există Regulament Intern este aceea ca angajatorul este lipsit de o unealtă legală în relaţia cu salariaţii săi – neputând preciza de exemplu ce reprezintă în cazul lui abateri disciplinare sau care este procedura de soluţionare a reclamaţiilor individuale, expunându-se în acest mod riscului unor litigii de dreptul muncii.
