Publicitatea în România are deja un set de norme legislative ce încearcă să îi reglementeze fiecare mişcare. Scopul final al acestor dispoziţii legale este protecţia consumatorului.
Conform art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, intitulat „Libertatea de exprimare”, această libertate ce comportă indatoriri şi responsabilităţi „poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrangeri sau sancţiuni prevazute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora…”.
Având în vedere impactul direct asupra sănătăţii consumatorului, este lesne de înteles de ce, în cazul comunicărilor comerciale privind suplimentele alimentare, dispoziţiile legale sunt cu atât mai stricte.
La nivel general, comunicările comerciale privind suplimentele alimentare sunt supuse dispoziţiilor generale în domeniul publicitar:
- Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002;
- Legea nr. 148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea;
- Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual;
- Codul de practică în publicitate elaborat de Consiliul Român pentru Publicitate.
Analizând aceste acte, se poate observa şi care sunt instituţiile naţionale cu atribuţii privind controlul şi supravegherea respectării regulilor de comunicare comercială. Este vorba în primul rând despre Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA), garant al interesului public şi unica autoritate de reglementare în domeniul comunicării audiovizualului. Rolul acestei instituţii este de a asigura o piaţa a audiovizualului bazată pe libertatea de exprimare, pluralism şi libera concurenţă.
În al doilea rând, este vorba despre Consiliul Român pentru Publicitate sau Romanian Advertising Council (RAC). Acesta este o organizaţie profesională, non-guvernamentală, non-profit şi independentă. Activitatea de bază a Consililului este autoreglementarea în publicitate. RAC are 57 de membri: companii, agenţii de publicitate, media şi asociaţii.
Aceste două organisme asigură împreună respectarea tuturor regulilor privind publicitatea în domeniul suplimentelor alimentare. Aceste reguli nu sunt însa numai cele la nivel naţional, fiind aplicabile şi cele europene, precum şi cele internaţionale.
La fel ca şi dreptul naţional, şi la nivel european publicitatea privind suplimentele alimentare este guvernată de reguli generale aplicabile comunicărilor comerciale. Menţionăm în acest sens Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitate înşelatoare şi comparativă.
În cazul comunicărilor comerciale privind suplimentele alimentare intervin însa elemenente suplimentare de siguranţă, având în vedere impactul considerabil asupra sănătaţii consumatorilor pe care o publicitate greşită privind aceste produse îl poate avea.
Fară a epuiza toate dispoziţiile speciale aplicabile suplimentelor alimentare, trebuie să menţionăm Directiva 2002/46/CE din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislaţiilor statelor membre privind suplimentele alimentare. Conform acestei dispoziţii, prin „suplimente alimentare” se înţeleg : „produsele alimentare al căror scop este de a suplimenta regimul alimentar şi care reprezintă surse concentrate de nutrienţi sau alte substanţe cu efect nutritiv sau fiziologic, singure sau în combinaţie, comercializate sub forma de doză, respectiv în formă de prezentare cum ar fi capsulele, pastilele, comprimatele, pilulele sau alte forme similare, sasete cu pulbere, fiole de lichid, flacoane cu picător şi alte forme similare de lichid şi prafuri destinate să fie luate în mici cantităţi unitare măsurate”.
La nivel naţional există Norma din 19 iunie 2007 privind suplimentele alimentare, aprobată prin Ordinul 1069/2002.
Ambele dispoziţii impun ca etichetarea, prezentarea şi publicitatea să nu atribuie suplimentelor alimentare proprietatea de a preveni, trata sau vindeca o boala umană sau să facă trimitere la asemenea proprietăţi.
Din aceste considerente, orice comunicare comercială ce foloseşte cuvinte precum „vindecă”, „tratează”, „medical”, „bolnav”, „remediu” referindu-se la proprietăţile suplimentului alimentar, este greşită şi va fi sancţionată de CNA şi RAC.
De asemenea, orice comunicare comercială privind suplimente alimentare ce include o menţiunea care să arate sau să sugereze faptul că un regim alimentar echilibrat şi variat nu poate furniza cantităţi corespunzatoare de nutrienţi în general este greşită. Este cazul comunicărilor comerciale ce susţin ca aportul zilnic de vitamine şi alţi nutrienţi nu poate fi obţinut decât dacă se va consuma suplimentul alimentar promovat.
Pentru consultanta specifica va rugam sa ne contactati.
Av. Andreea Ţigău