Înființarea unei societăți cu răspundere limitată reglementată de Legea 31/1990 privind societățile este guvernată de adagiul în latină affectio societatis care este definit ca fiind un element esenţial al contractului de societate (actul constitutiv) ce constă în intenţia comună a asociaţilor de a colabora la realizarea scopului comun care este obţinerea de beneficii ce urmează a fi împărţite între ei. Presupune intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de a lucra în comun şi de suporta toate riscurile activităţii comerciale. Atât timp cât această intenție se concretizează în cadrul activității societății prin adoptarea hotărârilor adunării generale ale asociaților și întreprinderea activităților necesare pentru obținerea profitului, atunci scopul actului constitutiv rămâne în permanență atins.
Totuși, structura statutară a unei societăți poate fi diferită, cuprinzând un număr variat de asociați ce dețin părți sociale în cadrul societății, iar nu în puține cazuri, acest număr poate fi de ordinul zecilor. Este lesne de aticipat că nu întotdeauna voința mai multor persoane nu poate coincide pe toată durata existenței unei societăți si este destul de probabil ca între asociați să existe divergențe la nivelul deciziilor pe care aceștia urmează sa le adopte. În majoritatea cazurilor se ajunge la un consens sau asociații care nu sunt de acord cu optica celorlalți asociați decid să voteze împotriva hotărârilor luate de societate, însă există și scenariul mai grav în care unul dintre asociați decide să se retragă din societate.
Pentru acest motiv, legiutorul a decis ca prin intermediul Legii 31/1990 să reglementeze cazurile în care asociații se pot retrage din cadrul unei societăți cu răspundere limitată. Aceste motive se regăsesc la art. 226 din actul normativ menționat anterior ce prezintă următorul conținut pe care urmează să-l analizăm:
1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate:
- a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
a1) în cazurile prevăzute la art. 134;
- b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;
- c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai apelului.
(11) Dreptul de retragere poate fi exercitat, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaţilor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Dispoziţiile art. 134 alin. (21) se aplică în mod corespunzător.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.
(3) Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal. Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
Retragerea asociaţilor dintr-o societate cu răspundere limitată intervine în cazurile enumerate la art. 226 alin. (1) din Legea societăţilor. Enumerarea este limitativă, asociaţii neavând libertatea de a stabili, cu excepţia cazului de la lit. a) a acestui alineat, alte situaţii în care vreunul s-ar putea retrage din societate, astfel că, dacă unii nu mai vor să continue ca asociaţi ai societăţii, nu le rămâne deschisă decât calea de a renunţa la calitatea de asociat prin cesiune a titlurilor de participare
Pentru cele doua cazuri prevăzute de litera a) si b), doctrina de specialitatea a atribuit acestora natura juridică a unei rezoluțiuni convenționale a contractului de societate (actul constitutiv), asociatul care dorește retragerea nu face altceva decât să își exercite dreptul subiectiv prevăzut de clauza inserată în actul costitutiv (dacă există). Convocarea adunării generale a asociaților va fi necesară în ambele cazuri, întrucat, va trebui, chiar și formal să se decidă asupra confirmării retragerii sau exprimării acordului celorlalți asociați cu privire la decizia asociatului care urmează să renunțe la calitatea de asociat.
În toate cazurile, asociații vor trebui să decidă prin hotărârea respectivă, noua structură a asociaților, nivelul și valoarea capitalului social, întrucât aceste mențiuni trebuie înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului pentru opozabilitate. Dacă asociaţii nu se întrunesc în adunarea generală pentru a lua act de retragere, asociatul retras se poate adresa instanţei cu o acţiune în constatarea retragerii (nu în realizarea ei pentru motivele temeinice de la art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea societăţilor).
Al treilea caz este prevăzut de lit. a1 care face trimitere la dispozițiile ce reglementează societățile pe acțiuni. În aceste situații, asociatul poate să solicite retragerea din societate în cazul în care ceilalți asociați decid prin hotărârea adunării generale asupra: schimbării obiectului principal de activitate, mutarea sediului societății în străinătate, schimbarea formei juridice a societății sau fuziunea ori divizarea societății. Astfel, asociatul care voteaza impotriva acestor hotarari, va dobandi concomitent dreptul de a se retrage din societate, indiferent daca este sau nu prevăzut în actul constitutiv.
Ultimul caz (lit. c) prevede că asociatul se poate retrage, numai pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri pronunțate de tribunal ce este supusă numai apelului, însă trebuie îndeplinite două condiții: (i) nu există prevederi în actul constituiv privind exercitarea dreptului de retragere sau (ii) ceilalți asociați au respins cererea de retragere; neluarea a la long în discuţie a cererii echivalează cu o respingere indirectă.
„Discuţia cu privire la temeinicia motivelor de retragere judiciară se poartă în jurul a două criterii de apreciere: (i) criteriul subiectiv şi (ii) criteriul obiectiv. Criteriul subiectiv presupune că sunt motive temeinice problemele personale ale asociatului, precum cele financiare, imposibilitatea de a se mai implica social sau conflictul de interese, motive generate deci de cauze exterioare societăţii. Criteriul obiectiv presupune că sunt temeinice motivele de retragere care ţin de modul cum funcţionează societatea, ca o alternativă la dizolvarea ei.” (BODU Sebastian, Legea societatilor comentata si adnotata).
În cazul în care acțiunea în realizare privind retragerea asociatului urmează să fie admisă de instanță, părțile sociale ale asociatului retras urmează să fie anulate, cu consecința reducerii corespunzătoare a capitalului social, în cazul în care ceilalți asociați nu decid majorarea acestuia cu vechea valoare dinainte de retragere.
Prin urmare, părțile sociale nu pot fi dobândite de societate în nume propriu, de către ceilalți asociați sau de către terțe persoane, ci doar printr-o cesiune realizată între asociați sau cei interesați, cesiune ce trebuie realizată înainte de retragere, întrucât, odată ce hotărârea este pronunțată, calitatea de asociat se pierde concomitent cu dreptul de proprietate asupra părților sociale.
Odată cu pronunțarea hotărârii, asociatul retras va dobândi un drept de creanță față de societate, respectiv contravaloarea părților sociale deținute anterior, ca procent din valoarea societății. Această valoare este fie stabilită de comun acord cu ceilalți asociați, fie va fi stabilită de către instanță în cadrul aceleiași proceduri judiciare prin care s-a solicitat retragerea asociatului. Valoarea părților sociale va fi stabilită de de catre un expert autorizat desemnat de instanță.
Avocat Silviu Cipu
