Suplinirea consimțământului părintelui pentru deplasarea minorului în străinătate

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, denumită în continuare “Legea nr. 248/2005” minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate, cărți de identitate simple sau cărți electronice de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia, sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte.

 

Având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor Codului Civil regula o reprezintă exercitarea autorității părintești în comun, ambii părinți au dreptul să-și exprime consimțământul în situația în care se dorește deplasarea minorilor în străinătate.

 

Declarația pentru ieșirea din țară a minorului este valabilă 3 ani de la data întocmirii acesteia și trebuie să fie autentificată în țară de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României.

 

Această declarație poate să fie dată și în fața autorităților străine, dar trebuie să îndeplinească condițiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanța Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, cu excepția celor ce emană dintr-un stat cu care România a încheiat tratate, convenții sau acorduri de asistență juridică, în materie civilă sau de drept al familiei, care prevăd scutirea de supralegalizare.

 

Declarațiile trebuie să fie eliberate părților în două duplicate, dintre care un duplicat se păstrează de către însoțitor, iar al doilea duplicat însoțește pașaportul minorului.

 

Această declarație va fi necesară pentru copiii minori cu cetățenie română doar la ieșirea din România, nu și la revenirea în țară.

 

În situația în care unul dintre părinți refuză să-și exprime acordul pentru deplasarea minorului în străinătate, consimțământul acestuia poate fi suplinit prin hotărârea instanței de judecată.

 

Acțiunea în instanță se numește suplinire acord parental și se obține pe calea ordonanței președințiale. Acțiunea trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 996 – 1001 Cod procedură civilă, respectiv să existe urgență, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu se prejudece fondul.

 

Prin ordonanța președințială nu se soluționează fondul cauzei, de aceea instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri pronunță o hotărâre, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea părții căreia există aparența de drept.

 

Avand în vedere caracterele acestei proceduri, suplinirea consimțământului se poate solicita numai pentru o perioadă determinată de timp.

Competența acestor acțiuni este dată de prevederile art. 114 din Codul de procedură civilă conform cărora atunci când legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Admisibilitatea unei astfel de ordonanțe se apreciază în funcție de particularitățile fiecărui caz, de aceea este recomandată asistența unui avocat pe întreaga durată a procedurii.

Av. Daniela Devencea

Leave A Comment