Telemedicina este de acum reglementată – Ce este telemedicina, cine o poate practica și care sunt condițiile în care aceasta poate fi acordată?

 

În condițiile în care, în contextul epidemiologic actual, mobilitatea este cu mult diminuată, iar consultațiile medicale efectuate în modalitatea clasică nu mai sunt atât de accesibile și sigure, cu precădere în zonele rurale, Guvernul României a reglementat telemedicina prin Ordonanța de Urgență nr. 196 din 18 noiembrie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/ 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Actul normativ în discuție prevede ca asistența medicală profilactică și curativă poate fi acrodată și prin telemedicină. Ordonanța definește telemedicina ca fiind totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanță, fără prezența fizică simultană a personalului medical și a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecțiuni sau indicarea unor metode de prevenție a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informației și mijloacelor electronice de comunicare.

Cine poate beneficia de serviciile de telemedicină și cine le poate presta?

Ordonanța 196/ 2020 prevede că de aceste servicii poate beneificia, în mod nediscriminatoriu, orice persoană, iar ele vor fi prestate de toţi profesioniştii din domeniul sănătăţii care folosesc tehnologiile informaţionale şi de comunicare, mijloacele de comunicare la distanţă, pentru schimbul de informaţii valide pentru diagnosticul, tratamentul şi prevenirea bolilor şi accidentelor, cercetarea şi evaluarea medicală, precum şi pentru asistenţa continuă a furnizorilor de servicii medicale, toate în interesul promovării sănătăţii.

Legea 95/ 2006 este ceea care enumeră entitățile care pot presta servicii de telemedicină, astfel că acestea pot fi acordate de:

  1. cabinetele medicale ambulatorii ale medicilor de familie și de alte specialități;
  2. centrele de diagnostic și tratament;
  3. centrele medicale;
  4. centrele de sănătate;
  5. laboratoarele;
  6. alte unități sanitare publice/ private;
  7. unități sanitare publice/ private cu paturi.

Merită subliniat faptul că, pentru a putea oferi servicii de telemedicină, aceste entități nu trebuie să îndeplinească condiția de a se afla în relații contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate.

Ce presupun serviciile de telemedicină?

Conform Ordonanței, telemedicina include urmaoarele servicii: teleconsultația, teleexpertiza, teleasistența, teleradiologia, telepatologia și telemonitorizarea.

  • În primul rând, teleconsultaţia este serviciul medical realizat în relaţie cu pacientul, care discută de la distanţă cu medicul, şi poate fi realizată prin orice mijloace de comunicare, în vederea stabilirii diagnosticului, tratamentului şi/sau a măsurilor necesare pentru prevenirea bolilor şi a complicaţiilor acestora, toate în interesul promovării sănătăţii pacientului.
  • Ordonanța definește teleasistența ca fiind serviciul medical constând în ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanţă, care efectuează un act medical sau chirurgical, precum şi serviciul medical efectuat atunci când cadrele medicale care acordă ajutor medical de urgenţă au nevoie de asistenţă.
  • Teleexpertiza reprezintă serviciul de telemedicină prin care are loc un schimb de opinii medicale între mai mulţi medici realizat prin orice mijloace de comunicare la distanţă, în vederea confirmării unui diagnostic şi/sau a unei conduit terapeutice, pe baza datelor din documentele medicale ale pacientului, şi care nu presupune prezenţa fizică a acestuia.
  • Un alt serviciu care poate fi prestat prin telemedicină, teleradiologia, respectiv radiologia şi imagistica medicală la distanţă, este un serviciu de telemedicină ce presupune transmiterea electronică a imaginilor radiologice cu ajutorul tehnologiilor digitale de captare a imaginii, în scopul interpretării lor de către specialiştii în radiologie-imagistică medicală şi stabilirii unui diagnostic.
  • Telepatologia este un serviciu de telemedicină care presupune transmiterea la distanţă a datelor şi imaginilor microscopice, în scopul interpretării acestora de către specialiştii anatomopatologi şi stabilirii unui diagnostic.
  • Nu în ultimul rând, telemonitorizarea este un serviciu medical ce permite unui medic specialist să monitorizeze şi să interpreteze de la distanţă datele medicale despre pacient transmise de acesta prin mijloace de comunicare electronică la distanţă, necesare pentru urmărirea medicală, ajustarea conduitei terapeutice, a regimului de viaţă şi igieno – dietetic referitoare la îngrijirea acestui pacient, după caz. Înregistrarea şi transmiterea datelor medicale pot fi automatizate prin intermediul unor dispozitive medicale omologate care măsoară şi transmit informaţii medicale cu privire la starea pacientului sau efectuate de către pacient, de către medic sau alt personal medical.

Toate datele şi informaţiile medicale furnizate în contextul prestării serviciilor de telemedicină sub formă de text, sunet, imagine sau în alte formate necesare pentru prevenirea bolilor, diagnosticarea, tratarea şi monitorizarea pacienţilor vor trebui transmite în siguranță, medicii fiind nevoiți să asigure confidențialitatea acestora și un acces restricționat pentru terțe persoane la aceste date de sănătate cu caracter special.

Ce obligații au cadrele medicale care practică telemedicina?

După cum a fost sugerat mai sus, pentru medicii care acordă servicii de telemedicină se prevede, înainte de toate, obligația de a garanta confidențialitatea și securitatea informațiilor legate de starea de sănătate a pacienților pe tot parcursul procedurilor de colectare, prelucrare, utilizare și stocare a datelor personale și de a respecta drepturile si libertățile fundamentale referitoare la protecția vieții private și a datelor personale și medicale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Totodată, cadrele medicale sunt obigate să respecte drepturile şi obligaţiile pacienţilor prevăzute în Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, cu modificările şi completările ulterioare și, inclusiv, să informeze pacienţii cu privire la mijloacele tehnice de transmistere a datelor şi la securizarea acestora.

Serviciile medicale acordate prin telemedicină trebuie să respecte atât prevederile legii sus – menționate, precum şi următoarele cerinţe:

  1. a) stabilirea identităţii şi calităţii profesionale a medicilor care acordă aceste servicii;
  2. b) informarea pacientului cu privire la serviciile medicale disponibile, scopul şi implicaţiile actului medical, precum şi la mijloacele de realizare a acestuia, inclusiv cu privire la mijloacele tehnice utilizate pentru transmisia de date;
  3. c) respectarea dreptului pacientului de a-şi exprima consimţământul în mod liber şi informat;
  4. d) respectarea secretului medical;
  5. e) asigurarea condiţiilor tehnice de transmisie a datelor şi a condiţiilor de prelucrare a acestor date de către personalul medical astfel încât să fie garantată confidenţialitate acestora;
  6. f) securizarea şi introducerea în dosarul electronic de sănătate al pacientului a documentelor rezultate în urma acestor servicii;
  7. g) asigurarea continuităţii asistenţei medicale.

Cine suportă cheltuielile ocazionate de prestarea acestor servicii?

În final, trebuie precizat că toate cheltuielile efectuate în contextul acordării serviciilor de telemedicină ante – menționate, de catre unităţile sanitare publice, sunt cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli propriu al acestora si se suportă din veniturile realizate în conformitate cu prevederile art. 140 si 190 din Legea 95/ 2006.

De asemenea, cheltuielile ocazionate de furnizarea serviciilor de telemedicină de catre unităţile sanitare private se suportă de către acestea, din bugetul propriu, potrivit legii.

 

Avocat Mihaela Bălău

Leave A Comment