Deși la prima vedere, legislația românească nu conține prevederi cu privire la spam, la o căutare mai amănunțită, vom observa că acestea exista și pot genera consecințe grave pentru persoanele care utilizează această modalitate de promovare.
Spam-ul este definit ca acel proces de expediere a mesajelor electronice nesolicitate, de cele mai multe ori cu caracter comercial, de publicitate pentru diverse produse sau servicii, acesta distingându-se printr-un caracter agresiv, repetitiv și, cel mai important, prin privarea destinatarilor de dreptul la opțiune.
Deși majoritatea dintre noi ne confruntăm zilnic cu recepționarea unor mesaje electronice comerciale pe care nu le-am solicitat, puțini dintre noi știm că putem reacționa împotriva acestora în sensul atragerii răspunderii persoanelor care le transmit.
În acest sens, analizând dispozițiile Legii nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comerțul electronic, art. 1 pct. 8 definește comunicarea comercială ca fiind „orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informațiile permițând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special pe nume de domeniu sau o adresă de postă electronică, comunicările legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terț independent față de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit”.
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 dispune ca „efectuarea de comunicări comerciale prin posta electronică este interzisă, cu excepția cazului în care destinatarul și-a exprimat în prealabil consimțământul expres pentru a primi asemenea comunicări”.
Așadar, spam-ul, care este în esență o comunicare comercială prin posta electronică, transmisă fără consimțământul prealabil expres al destinatarilor, este interzis din perspectiva legislației românești.
Ceea ce este esențial de menționat este că transmiterea de spam poate fi sancționată destul de aspru, art. 22 din Legea nr. 365/2002 stabilind că încălcarea art. 6 alin. (1) reprezintă contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1.000 de lei la 50.000 de lei.
În ceea ce privește obținerea consimțământului, legislația instituie că acesta poate fi obținut prin orice formă și poate fi probat cu orice mijloc de probă, sarcina probei revenind furnizorului de servicii care transmite comunicările comerciale.
Consimțământul comunicat printr-un mesaj transmis prin posta electronică este valabil exprimat dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
– este expediat din cutia postală în care destinatarul dorește să primească comunicările comerciale;
– subiectul mesajului este format din concatenarea textului „ACCEPT COMUNICĂRI ELECTRONICE DIN PARTEA”, scris cu majuscule, și numele sau denumirea persoanei în numele căreia se vor transmite comunicările comerciale.
Cu amenda aplicabilă expedierii de comunicări comerciale tip spam se sancționează și faptele de transmitere de comunicări comerciale care nu respectă exigențele impuse de Legea nr. 365/2002.
Așadar, comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăților informaționale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte următoarele condiții:
- să fie clar identificabile ca atare;
- persoana fizică sau juridică în numele căruia sunt făcute să fie clar identificabilă;
- ofertele promoționale, precum reducerile, premiile și cadourile trebuie să fie clar identificabile, iar condițiile care trebuie îndeplinite pentru obținerea acestora să fie ușor accesibile și clar prezentate;
- competițiile și jocurile promoționale să fie clar identificabile ca atare, iar condițiile de participare să fie ușor accesibile și clar prezentate.
În plus, orice comunicare comercială care constituie un serviciu al societății informaționale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate (precum avocatura), sunt permise sub condiția respectării dispozițiilor legale și a reglementărilor aplicabile profesiei respective.
Constatarea și aplicarea contravențiilor menționate, potrivit Legii nr. 365/2002, se fac la sesizarea oricărei persoane sau din oficiul, de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM).
În plus, persoanele fizice sau juridice ce se pretind titulare ale unui drept prevăzut de Legea nr. 365/2002, asociațiile și organizațiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecției consumatorilor, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, comisariatele județene pentru protecția consumatorilor și Comisariatul pentru protecția consumatorilor al municipiului București, cât și entitățile constituite în scopul protecției consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, pot solicita instanței încetarea oricărei acțiuni contrare prevederilor Legii nr. 365/2002, interzicerea reluării ei în viitor, cât și obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
În concluzie, recomandăm tuturor profesioniștilor care intenționează să își promoveze produsele, serviciile sau compania să evite transmiterea de comunicări comerciale nesolicitate, procedând astfel încât să obțină consimțământul prealabil expres al persoanelor vizate de aceste comunicări.
