Aleksandr Sergheevici Pușkin nr. 8, sector 1, București, C.P. 011996
(+4) 0745 007 311

Detașarea transnațională

Detașarea transnațională a fost gândită ca o modalitate de rupere a barierelor din calea liberei circulații a forței de muncă pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene. Astfel, aceasta și-a găsit reglementarea pentru prima oară prin Directiva 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii.

Conform Directivei 96/71/CE detașarea transnațională se întamplă atunci când:

  1. detașarea unui lucrător, în numele întreprinderii sau sub coordonarea acesteia, pe teritoriul unui stat membru, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detașările și destinatarul prestării de servicii care își desfășoară activitatea în statul membru respectiv, dacă există un raport de muncă între întreprinderea care face detașarea și lucrător pe perioada detașării;
  2. detașarea unui lucrător pe teritoriul unui stat membru la o unitate sau întreprindere care aparține grupului, dacă există un raport de muncă între întreprinderea care face detașarea și lucrător pe perioada detașării;
  3. detașarea, în calitate de întreprindere cu încadrare în muncă temporară sau întreprindere care a pus la dispoziție un lucrător, a unui lucrător la o întreprindere utilizatoare înființată sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul unui stat membru, dacă există un raport de muncă între întreprinderea cu încadrare în muncă temporară sau întreprinderea care a pus la dispoziție lucrătorul și lucrător pe perioada detașării.

Detașarea transnațională este reglementată și la nivel național de către Legea nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale. Aceasta este definită la art. 2, alin. 1, lit. d) ca fiind ,,situația în care o întreprindere stabilită într-un stat membru sau pe teritoriul Confederației Elvețiene, în cadrul prestării de servicii transnaționale, detașează pe teritoriul altui stat membru salariați cu care are stabilite raporturi de munca’’.

Prin urmare, detașarea transnațională reprezintă schimbarea temporară a locului de munca al salariatului, din voința angajatorului, pe teritoriul unui alt stat membru UE.

În tot acest timp salariatul rămâne parte a raportului de munca dintre el și angajatorul care l-a trimis sa lucreze în afara țării. Diferența notabilă dintre detașarea reglementată de Codul muncii și detașarea transnațională este că, în cazul celei din urmă, contractul individual de muncă nu se suspendă. Se poate afirma că din acest punct de vedere detașarea transnațională seamănă mai mult cu delegarea prevazută de Codul muncii.

Astfel, angajatorul și salariatul ce urmează a fi detașat în străinatate vor încheia un act adițional la contractul individual de muncă prin care vor modifica locul de munca al salariatului, contractul producându-și efectele în continuare.

Este important de menționat că salariații detașați de pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaționale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, de condițiile de muncă stabilite prin acte cu putere de lege, acte administrative, prin convenții colective sau sentințe arbitrale de generală aplicare, valabile în statul membru, altul decât România, sau în Confederația Elvețiană, pe teritoriul căruia/căreia sunt prestate serviciile, cu privire la::

  1. a) durata maxima a timpului de munca și durata minima a repausului periodic;
  2. b) durata minima a concediilor anuale platite;
  3. c) remuneratia aplicabila pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decat Romania, sau pe teritoriul Confederatiei Elvetiene, inclușiv plata orelor suplimentare, cu exceptia contributiilor prevazute de Legea nr. 1/2020;
  4. d) conditiile pentru punerea la dispozitie a salariatilor, in special de catre agentii de munca temporara;
  5. e) sanatatea, securitatea și igiena in munca;
  6. f) masurile de protectie aplicabile conditiilor de munca pentru femeile insarcinate sau pentru cele care au nascut recent, precum și pentru copii și tineri;
  7. g) egalitatea de tratament dintre barbati și femei, precum și alte dispozitii in materie de nediscriminare;
  8. h) conditiile privind cazarea salariatilor atunci cand sunt oferite de angajator salariatilor trimiși sa exercite temporar lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu la un alt loc de munca decat locul lor de munca obisnuit;
  9. i) indemnizatiile sau rambursarea cheltuielilor de transport, cazare și masa pentru salariatii obligati din ratiuni profeșionale sa calatoreasca catre și de la locul lor de munca obisnuit in statul membru pe teritoriul caruia sunt detasati sau in cazul in care acestia sunt trimiși temporar de angajatorul lor de la locul lor de munca obisnuit la un alt loc de munca, in conformitate cu legislatia sau contractul colectiv de munca cu aplicabilitate generala din statul gazda.

Detașarea transnațională este în mod obligatoriu cu caracter temporar, durata maximă, conform legii, fiind de 24 de luni.

Avocat Vlad Grosu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *