Directiva U.E. privind protecția know-how-ului și a secretelor de afaceri

Directiva protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale.

La nivelul Uniunii Europene, este acordată o atenție sporită protejării drepturilor de proprietate industrială, printre acestea regăsindu-se brevetele, drepturile asupra desenelor și a modelelor sau drepturile de autor. În acest sens, există o serie de acte normative emise de Legiuitorul European, prin care este reglementat regimul juridic al acestor categorii de drepturi, precum și modalitatea de protejare.

Reglementarea drepturilor de proprietate industrială este un factor important în vederea încurajării profesioniștilor în a investi în achiziționarea, dezvoltarea și aplicarea de know-how și informații, care reprezintă moneda de schimb a economiei cunoașterii și oferă un avantaj competitiv. Investiția realizată în generarea și aplicarea capitalului intelectual este un factor determinant în ceea ce privește competitivitatea și performanța legată de inovare pe piață și, prin urmare, rentabilitatea investițiilor, care constituie principala motivație pentru desfășurarea de activități de cercetare și dezvoltare în cadrul întreprinderilor. (punctul 1 din Preambulul Directivei (UE) 2016/943 )

O altă categorie de drepturi de proprietate intelectuală/industrială este reprezentată de know-how și informații de afaceri secrete.

În acest sens, Legiuitorul European a ales să acorde același nivel de atenție care este acordat drepturilor de proprietate intelectuală clasice, și know-how-ului și secretelor de afaceri, elemente relativ nou incluse în categoria drepturilor de proprietate intelectuală.

Ca atare, în data de 8 iunie 2016, a fost adoptată „Directiva (UE) 2016/943 A Parlamentului European Si A Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale”, care urmărește oferirea unui cadrul legal în vederea protejării know-how-ului și a secretelor comerciale.

Un astfel de act normativ a devenit necesar pentru a stabili reguli comune în domeniul secretelor comerciale în care țările membre nu dețin un standard uniform de protecție și apoi să evite fragmentarea pieței. Într-adevăr, întreprinderile mici, mijlocii și mari dau aceeași valoare brevetelor și altor drepturi de proprietate intelectuală la secretele comerciale. Scopul directivei este de a dezvolta o cultură reală a protecției secretelor comerciale, pentru a crește competitivitatea și capacitatea inovatoare a intreprinderilor.

Pentru a putea pătrunde într-o analiză a Directivei, se cuvine să începem cu definiția pe care actul normativ o oferă noțiunii de know-how:

 „secret comercial înseamnă informațiile care îndeplinesc toate cerințele următoare:

  • sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau usor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informații în cauză;
  • au valoare comercială prin faptul că sunt secrete;
  • au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanțele date, luate de către persoana care deține în mod legal controlul asupra informațiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;

Directiva pune la dispoziția statelor membre și cazurile în care dobândirea, utilizarea și divulgarea este legală, precum și cazurile în care aceasta este ilicită. Astfel, aceste acte vor fi efectuate în mod legal atunci când secretul comercial este rezultatul eforturilor celui care îl utilizează, când informațiile sunt cunoscute publicului, precum și în cazul în care secretele comerciale au fost obținute ca urmare a exercitării dreptului lucrătorilor sau al reprezentanților lucrătorilor la informare și la consultare în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul muncii.

Pe de altă parte, dobândirea, utilizarea și divulgarea sunt ilegale atunci când acestea au fost obținute prin accesul neautorizat, însușirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanțe sau fisiere electronice care se află în mod legal sub controlul deținătorului secretului comercial și care conțin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial, precum și în orice altă manieră nepermisă de lege (sau de dispozițiile unui acord prealabil între părți).

Cu toate acestea, Parlamentul European și Consiliul au avut în vedere și asigurarea faptului că directiva, deși eficientă, nu ar interfera cu drepturile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare și mobilitatea lucrătorilor, precum și diseminarea acestor secrete comerciale în numele interesul public și la cererea instituțiilor europene și naționale.

Statele membre trebuie să pună la dispoziție măsuri, proceduri și căi de atac pentru a evita achiziționarea, utilizarea și divulgarea secretelor comerciale, prin adoptarea de măsuri provizorii și de precauție, precum și prin măsuri provizorii și măsuri corective. Confidențialitatea secretelor comerciale în cursul procedurilor judiciare trebuie, de asemenea, asigurată de statele membre.

Potrivit Directivei, deținătorul secretului comercial va fi îndreptățit să primească o despăgubire pentru prejudiciile ce îi sunt cauzate  prin achizițiile ilegale sau utilizarea și divulgarea secretului său comercial. Atunci când stabilesc suma pentru a compensa aceste daune, statele membre și autoritățile naționale iau în considerare consecințele economice negative, inclusiv profiturile pierdute, profiturile neloiale făcute de contravenient și, după caz, prejudiciul moral cauzat titularului secretului comercial. În mod alternativ, autoritățile naționale pot stabili daunele ca sumă forfetară, însă în astfel de cazuri suma trebuie să includă redevențele sau onorariile care ar fi fost datorate faptului că autorul incălcării a solicitat autorizarea de a folosi secretul comercial.

Apreciem că, față de aceste încălcări, se pot aplica prevederile OUG nr. 100/2005, dispozițiile acesteia fiind în consens cu cele prevăzute în Directiva.

Directiva vizează creșterea nivelului de armonizare în ceea ce privește protejarea secretelor comerciale și, pentru a realiza acest obiectiv, a fost necesar să se stabilească modalități de creștere a efectului său de descurajare. Acest lucru se vizează a fi adus la îndeplinire prin impunerea publicării tuturor hotărârilor judecătorești privind achiziționarea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial, cu garantarea tuturor informatiilor privind secretul comercial menționat.

Data limită pentru transpunerea în legislațiile naționale a acestei directive a fost 9 Iunie 2018. Până la acest moment, România nu a luat măsurile necesare în vederea adoptării de acte normative care să transpună directiva. Pentru acest motiv, deocamdată Directiva nu se va aplica în dreptul intern. În forma actuală, directiva va îndeplini un rol foarte important în alinierea normelor de drept din statele membre privind protecția secretelor comerciale, precum și în ceea ce privește inovarea, investițiile și creșterea producției intelectuale și, în mod inevitabil, o piață internă funcțională fără probleme.

Lasă un comentariu