Prevederi legislative pe plan internaţional privind fenomenul de mobbing

Conceptul de mobbing sau bullying prezent în literatura anglo-saxonă se traduce în limba română  prin “intimidare” sau “hărţuire” la locul de muncă. Conceptul indică unele atacuri verbale, dar şi fizice sau pot consta în acte mai subtile de subevaluare cu rea credinţă a activităţii victimei şi de marginalizare sau chiar de izolarea sa socială treptată, pe această cale. Aceste acţiuni pot viza:. îngrădirea posibilităţii de exprimare; izolarea;  desconsiderarea în faţa colegilor;. discreditarea profesională;. compromiterea sănătăţii.

La nivelul Uniunii Europene, 9% dintre angajaţi, adică 12 milioane de persoane, au declarat ca au fost hărţuiţi moral la locul de muncă. ​În România, statisticile indică faptul că jumătate dintre angajaţii sunt stresaţi la locul de muncă, astfel: 41% dintre angajaţi asistă la scene în care managerul sau colegii ţipă unii la alţii la locul de muncă, iar în conformitate cu studiul realizat de către Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) dintre aceştia, 8% se încadrează în fenomenul de mobbing.

      La nivelul Uniuni Europene a fost elaborată Directiva Consiliului Europei 89/391/CEE, din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă care prevede reglementări fundamentale în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă precum şi responsabilitatea angajatorilor de a preveni vătămările, inclusiv cele care rezultă din hărţuirea morală. Toate Statele Membre au implementat această Directivă în legislaţia proprie, unele dintre acestea elaborând şi ghiduri de prevenire a hărţuirii morale la locul de muncă. România a implementat prezenta Directivă prin Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, având ca obiect  adoptarea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.

Există o serie de directive precum Directiva 2000/43/EC privind egalitatea şanselor persoanelor indiferent de originea lor etnică ori rasială, Directiva 2000/78/EC care stabileşte liniile directoare privind egalitatea de tratament la angajare şi în exercitarea profesiei, care conţin prevederi privind hărţiuirea la locul de muncă.

 Un alt document important este Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene semnată la Nisa în anul 2000, care prevede la Art.31 alin(1) Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa”, condamnându-se astfel şi  fenomenul de mobbing.

Parlamentul European a adoptat în  2001 o moţiune pentru o rezoluţie privind hărţuirea morală (mobbing-ul) la locul de muncă, având la bază o cercetare realizată de F. Lorho şi U. Hilp Bullying at Work.  Printre recomandările Parlamentului European pot fi enunţate aici stabilirea unui sistem între statele membre în vederea schimbului de experienţă în  privinţa politicilor şi legislaţiei în domeniu, informarea  şi instruirea angajaţilor, a managerilor, a partenerilor sociali, atât din sectorul public cât şi din cel privat cu privire la acest fenomen.

            Primele state europene care au adoptat o legislaţie împotiva hărţuirii morale la locul de muncă sunt  Suedia, în 1993 şi  Franţa, în 2002. Astfel, Suedia a introdus două ordonanţe guvernamentale  încă din anul 1993: Violence and Menaces at the Workplace (FS 1993) şi Victimization at Work (ASF 1993). Iar Franţa prin Legea privind modernizarea socială din ianuarie 2002 a introdus prevederi ce vizează explicit combaterea „hărţuirii morale”. Ulterior au fost modificate şi unele prevederi din Codul muncii, introducându-se noţiunea de hărţuire morală, iar confederaţiilor sindicale le-au fost atribuite puteri mai mari în ceea ce priveşte prevenirea şi soluţionarea cazurilor de hărţuire morală la locul de muncă.

Organizaţia Internaţională a Muncii a elaborat de-a lungul anilor numeroase studii legate de hărţuirea morală la locul de muncă, printre care Raportul “THE COST OF VIOLENCE/STRESS AT WORK AND THE BENEFITS OF A VIOLENCE/STRESS-FREE WORKING ENVIRONMENT”. Pe baza acestora, în 2005, Organizaţia Internaţională a Muncii a elaborat un manual de training pentru prevenirea violenţei la locul de muncă în sectorul medical. Anul trecut, în 2012 Organizaţia Internaţională a Muncii a elaborat un studiu referitor la prevenirea stresului la locul de muncă intitulat “Stress prevention at work checkpoints Practical improvements for stress prevention in the workplace”.

Raluca Contanu
Lector asociat Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Universitatea din Bucureşti
raluca.contanu@avocatii-tai.to

Leave A Comment