În contextul consolidării luptei împotriva criminalității organizate și a obținerii de profituri ilegale, Consiliul Uniunii Europene a adoptat recent o directivă[1] care vine să completeze cadrul unional legal în ceea ce privește confiscarea bunurilor obținute din săvârșirea de infracțiuni. În acest sens, s-a considerat aceea că veniturile extrem de ridicate generate de formele grave de criminalitate se ridică la cel puțin 139 de miliarde de euro în fiecare an, iar bunurile provenite din comiterea de activități infracționale constituie o amenințare semnificativă la nivelul integrității economiei, afectând statul de drept si drepturile fundamentale ale omului. Pe cale de consecință, actul normativ adoptat vizează o paletă largă de infracțiuni, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de persoane și extorcare de fonduri, fiind totodată instituite o serie de măsuri judiciare, logistice și organizatorice. Însă, chiar dacă directiva face trimitere la aceste infracțiuni, nu este impusă în sarcina statelor membre obligația de a introduce ori a menține vreuna dintre infracțiunile vizate de actul legislativ în discuție.
De altfel, instituirea unui sistem eficient de recuperare a activelor presupune urmărirea și identificarea rapidă a instrumentelor, precum și a bunurilor suspectate a fi de origine infracțională. Acestea ar trebui să fie supuse indisponibilizării, astfel încât să fie stabilită funcția preventivă, iar ulterior urmând a fi confiscate în cadrul procedurilor în materie penală.
În esență, directiva instituie obligația statelor membre de a înființa cel putin un birou de recuperare a activelor, birouri ce vor dobândi acces la o gamă largă de date relevante, precum registre de vehicule, baze de date comerciale ori registre naționale de evidență a populației. În plus, cadrul unional extinde posibilitățile de indisponibilizare și confiscare a bunurilor provenite din infracțiuni și în lipsa pronunțării unei soluții de condamnare penală, sub rezerva existenței unor dovezi care atestă originea infracțională.
Cu toate acestea, nu sunt ignorate nici potențialele prejudicii aduse victimelor, punându-se accent asupra instituirii unor măsuri adecvate de valorificare a drepturilor la despăgubire și la restituire. O aplicație concretă a acestor măsuri este reprezentată de faptul că, în anumite circumstanțe, bunurile indisponibilizate pot fi vândute, chiar anterior confiscării definitive, spre exemplu dacă este vorba despre bunuri care se depreciază rapid ori în cazul în care costurile de depozitare a bunului sunt disproporționate în raport cu valoarea de piață.
În fine, prin intermediul actului normativ este promovată cooperarea transfrontalieră la nivelul statelor membre în ceea ce privește urmărirea și confiscarea activelor. Pe cale de consecință, statele membre vor trebui să furnizeze în mod reciproc informații și asistență, în vederea facilitării procesului de confiscare a bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni, indiferent de statul membru în care se află.
Termenul limită pentru conformarea cu cerințele legale instituite de directivă și transpunerea acestora în ordinea juridică națională este data de 23 noiembrie 2026.
[1] Directiva (UE) 2024/1260 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind recuperarea și confiscarea activelor
Pentru mai multe informații sau orice întrebări suplimentare, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați:
➡ Telefon: (+4) 031 426 0745
📧 Email: office@grecupartners.ro
Suntem aici pentru a vă ajuta și pentru a oferi suportul nostru legal la toate situațiile dumneavoastră.
Așteptăm cu nerăbdare să discutăm cu dumneavoastră.
Andreea Bogozi – Compliance Consultant
