In data de 01.01.2015 a intrat in vigoare in Germania legea privind salariul minim pe economie care prevede un minim de 8,5 euro/ora, suma ce trebuie platita nu doar de angajatorii germani salariatilor acestora, dar si celor detasati pe teritoriul federatiei. Daca pana aici logica si legalitatea dispozitiei poate fi argumentata, urmatoarele prevederi au ridicat mari semne de intrebare cu privire la conformitatea acestora cu dispozitiile comunitare, lovind in transportatorii internationali.
Se precizeaza in cuprinsul legii ca obligativitatea achitarii salariului mimim in valoare de 8,5 euro/ora revine atat societatiilor cu sediul pe teritoriul Germaniei, cat si societatilor care au sediul in afara acesteia, dar care au salariati care desfasoara activitati pe teritoriul Germaniei. Interpretarea include in aceasta sfera si persoanele aflate in tranzit pe teritoriul tarii, daca acestea se afla in cadrul relatiilor de munca.
In vederea analizarii legalitatii dispozitiilor mentionate anterior din perspectiva legislatiei comunitare trebuie plecat de la de Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE). TFUE este cel care reglementeaza problema transportului intracomunitar, atat de persoane, cat si de marfuri prevazand la art. 96 ca „exceptand cazul in care exista autorizare din partea Comisiei, se interzice aplicarea, de catre un stat membru, a unor tarife si conditii care includ orice element de sprijin sau de protectie in beneficiul uneia sau mai multor intreprinderi sau industrii anume, pentru transporturile efectuate in cadrul UE.”
Aceasta prevedere raportata la legea privind salariul minim sugereaza un element de protectie in favoarea cetatenilor Germaniei, avand in vedere impactul economic pe care obligativitatea acordarii salariului minim il are asupra tarilor in curs de dezvoltare care se afla in tranzit pe teritoriul Germaniei.
Legea privind salariul minim tradusa in limba romana prevede la art. 16 ca „un angajator cu sediul in strainatate care detine unul sau mai multi angajati detasati este obligat, ca la inceputul angajarii sa depuna o declaratie in limba germana la Autoritatea Administrativa Vamala.”
Se poate observa ca dispozitia germana in cauza face referire expresa la angajati detasati, formularul transmis de autoritatea vamala indicand de asemenea, ca argument legal dispozitiile art. 18 alin (1) din Legea germana privind detasarea lucratorilor. Prevederile legii mentionate anterior prevad la acel articol urmatoarele: ”in masura in care normele juridice ale unui acord colectiv declarat general aplicabil (…) se aplica in cazul raportului de munca, un angajator cu sediul in afara tarii, care angajeaza salariati in cadrul domeniului de aplicare al prezentei legi, are obligatia de a informa autoritatile competente vamale printr-o instiintare scrisa, redactata in limba germana, prezentata inainte de inceputul fiecarei prestari de servicii, care sa contina informatii esentiale in vederea efectuarii verificarilor.”
Luand in considerare obiectul legii, respectiv detasarea, se intelege ca angajatorul cu sediul in afara tarii, care ori angajeaza, ori detaseaza angajati pe teritoriul Germaniei va fi obligat sa aplice prevederile referitoare la salariul minim pe durata in care angajatul sau se afla pe teritoriul federatiei.
In vederea uniformizarii dispozitiilor privind detasarea la nivel european a fost adoptata Directiva 96/71/CE care la art. 2 mentioneaza ca „in sensul prezentei directive, prin lucrator detasat se intelege un lucrator care, pe o perioada limitata, isi desfasoare munca pe teritoriul unui stat membru diferit de cel care lucreaza in mod normal.”
Comisia Europeana interpreteaza notiunea de detasare ca fiind acea actiune prin care un angajat lucreaza in alta tara a Uniunii Europene pe o perioada scurta (maxim 2 ani) si ramane in continuare asigurat in cadrul sistemului de securitate sociala al tarii de origine, dar bucurandu-se in cazul de fata de prevederile legii privind salariul minim.
Analizand dispozitiile legale germane din aceasta perspectiva, a Directivei Europene, se intelege ca atunci cand un angajator cu sediul in afara Germaniei va detasa un angajat pe teritoriul Germaniei, societatea va fi obligata sa achite salariul minim instituit prin lege. Aceasta interpretare este in acord cu dispozitiile comunitare.
Includerea insa a tranzitului, in cazul de fata a tranzitului in domeniul transportului comporta o mica nuantare.
Regulamentul nr. 1072/2009 privind transportul international de marfuri, prevede la punctul nr. 17 din preambul ca „Dispozitiile Directivei 96/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii se aplica intreprinderilor de transport care desfasoara o operatiune de cabotaj.”
Pe cale de interpretare, se poate sustine ca, avand in vedere dispozitia expresa ca doar in situatia cabotajului se va aplica Directiva privind detasarea lucratorilor, in cazurile in care nu sunt indeplinite aceste conditii, angajatii nu vor fi considerati ca fiind lucratori detasati.
Astfel, daca exista o situatie de genul: Expeditorul si Operatorul sunt stabiliti in acelasi stat, in cazul nostru Romania, iar Destinatarul se afla in Germania, Destinatarul este considerat un beneficiar tert fata de contractul de transport ce va fi incheiat intre Expeditor si Operator, acesta nefiind parte in contract. De obicei, dupa incheierea operatiunii economice in care se incadreaza contractul de transport, intre Expeditor si Destinatar exista un contract transnational de vanzare referitor la marfurile care au facut obiectul transportului. Subliniem faptul ca nu este necesara existenta vreunui raport contractual specific intre Operator si Destinatar, deoarece simplu transport intre acesti subiecti reprezinta un fapt juridic. Expertii nationali consultati in legatura cu aplicabilitatea Directivei referitoare la detasare, respectiv cei din Romania, Italia si Franta, au concluzionat in cazul prezentat anterior nu se poate vorbi de detasare, situatia fiind definita drept transport transnational.
Ce ar fi putut reprezenta o problema ar fi fost prezenta unei masuri transnationale in sensul indicat de art. 1.3. din Directiva, care dispune ca este aplicabil in cazul contractelor transnationale in care destinatarul prestarii de servicii este un subiect activ intr-un stat membru diferit de cel in care este stabilita societatea care efectueaza detasarea. Cazul prezentat anterior indica ca partile din contractul de transport sunt stabilite in acelasi stat membru. Prin urmare, cu toate ca are loc un transport transnational, totusi aceasta situatie nu prevede o ipoteza de detasare transnationala a lucratorilor in sensul Directivei 96/71/CE.
Alta este situatia in cazul cabotajului, unde Regulamentul nr. 1072/2009 dispune clar ca se vor aplica prevederile cu privire la detasarea lucratorilor.
Raman astfel urmatoarele situatii: Operatorul si Destinatarul se afla in acelasi stat, iar Expeditorul intr-un alt stat sau Expeditorul, Operatorul si Destinatarul se afla toti in state diferite.
Analizand aceste doua cazuri s-a considerat de o parte a expertiilor ca ar fi aplicabile dispozitiile Directivei, iar altii au decis ca nu s-ar incadra in sfera de aplicabilitate a acesteia, toti fiind insa de acord ca o aplicare extinsa a Directivei fiind dificil de aplicat si sanctionat.
Din punctul de vedere al lucratorului si al angajatorului in cauza, aceste cazuri s-ar incadra mai bine in regimul de transfer international, cu dreptul aferent al lucratorului la alocatie, decat cel al detasarii comunitare, avand in vedere dificultatile legate de aplicarea, pe fiecare segment de calatorie- care corespunde tranzitului pe teritoriul unui anumit stat- a legislatiei interne a statului in cauza.
Datorita celor expuse anterior este dificil a se oferi o solutie sigura si completa problemei juridice referitoare la aplicabilitatea Directivei privind detasarea in cazurile de transport transnational. Problema legislatiei nationale aplicabile lucratorilor implicati in transporturi transnationale in cadrul UE a fost pusa in evidenta recent- si abordata si in parte rezolvata- de catre Curtea de Justitie in cazul Koeltszch (C-26/2010). Intr-adevar, desi cazul Koeltzsch nu se refera in mod specific la detasarea comunitara, el ofera totusi indicatii importante in materie de legislatie nationala aplicabila contractului individual de munca in cazul unui lucrator (conducator auto) care efectueaza in mod obisnuit transport transnational rutier de bunuri (referinta la legea aplicabila se afla in art. 8 din Regulamentul Roma I privind obligatiile contractuale). In aces caz Curtea dispune: „statul in care lucratorii isi desfasoara activitatea pentru executarea contractului (…) este acela in care sau plecand din care, tinand cont de toate elementele care caracterizeaza activitatea in cauza, lucratorul desfasoara partea substantiala a obligatiilor sale fata de angajatorul sau.” Tinand cont de acest tip de interpretare extinsa a Curtii in ceea ce priveste dispozitia Regulamentului Roma I, legislatia aplicabila ar putea fi aceea a statului „plecand din care” conducatorul auto isi desfasoara prestarea de munca transnationala, si in orice caz in care desfasoara mare parte din ea.
Comisia Europeana, in urma sesizarilor efectuate de Romania, Polonia, Cehia, Ungaria, Marea Britanie, a solicitat explicatii din partea autoritatiilor germane pe considerentul ca aceasta lege ar incalca legislatia Uniunii Europene, oferindu-le un termen de 30 de zile pentru un raspuns. Guvernul German considera ca noua lege privind salariul minim respecta prevederile legislatiei europene, dar va fi obligata a transmite un raspuns oficial catre Comisia Europeana. Reprezentantii Guvernului German au declarat suspendarea prevederilor privind tranzitul simplu pe teritoriul acestui stat pana la solutionarea situatiei privind conformitate cu prevederile comunitare, restul prevederilor normative fiind aplicabile in continuare.
Pana in acest moment Comisia Europeana nu a ajuns la o decizie referitoare la conformitatea legii Germane a salariului minim cu legislatia comunitara, avand nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la o concluzie. S-a mai statuat ca Comisia va lua in considerare toate ingrijorarile si intrebarile ridicate de membrii Parlamentului European subliniind necesitatea de clarificare cat mai rapida a situatiei actuale. De asemenea, s-a arata ca Comisia va elabora un nou pachet de norme legislative referitoare la transportul rutier pana in 2016 in vederea consolidarii masurilor si reglementarilor sociale.
